Eram prin facultate cand un profesor ne-a spus ca cel mai puternic computer din lume se ocupa cu prognoze meteo. Am respirat adanc. Prognoze meteo? Au rezolvat cancerul, teleportarea, inteligenta artificiala si s-au gandit sa-si foloseasca supercomputerele sa afle daca ploua? Mai bine sa intrebe genunchii doamnei Luci de la patru, prezic vremea cu acuratete de 90%. Ar costa o portocala pe zi.
Cel mai bun computer din lume este astazi altul – „Calea Lactee 2“ din China. Intr-o ora de lucru, acest computer face calcule pentru care 1,3 miliarde de oameni ar avea nevoie de o mie de ani. Simularea vremii ramane unul dintre scopurile sale majore. Intreaga industrie de prognoza meteo valoreaza cam 6 miliarde de dolari.
La sfarsitul lunii ianuarie, serviciile meteo, cu supercomputerele lor si cu trilioanele lor de calcule, au prezis o urgie istorica pe strazile New York-ului. A fost emisa avertizare de viscol, vehiculandu-se dimensiuni de pana la 1 m stratul de zapada si vant de 50 km/h.
Primarul New York-ului si-a pregatit orasul asa cum ar face-o orice primar de la noi. Au fost mobilizati cate 2.400 de angajati pe tura, 1.806 de buldozere au fost scoase din garaj, s-au cumparat 126.000 de tone de sare pentru a curata strazile. Scolile s-au inchis. 7.000 de zboruri au fost anulate.
Zapada nu a fost mai inalta de 20 cm. A fost numai bine de iesit la o bataie cu bulgari.
Dar s-a intamplat miracolul, furtuna istorica, razbunarea cea adevarata: meteorologii si-au cerut scuze.
„Calculele noastre au aproximat situatia cu o eroare de 200 km spre vest. Imi pare sincer rau“, s-a justificat un angajat al Institutului National de Meteorologie. „Din punctul de vedere al predictiei, este un esec“, a recunoscut un alt meteorolog. A fost o victorie a umanitatii impotriva tuturor buletinelor meteo eronate.
Totusi, consecintele nu au fost in totalitate negative. Datorita incurcaturii, mai multi oameni au aflat cat de complicat este sa prezici vremea: e aproape ca si cum ai incerca sa calculezi pe ce frunza din care copac va ateriza un anumit fulg de zapada cazut de la 3.000 m. In fiecare zi, se aduna milioane de date de la senzori plasati pe avioane, sateliti, baloane si statii meteo, iar acestea sunt introduse apoi intr-o serie de programe de modelare menite sa anticipeze ce se va intampla mai departe. Algoritmii de anticipare sunt incredibil de complecsi, trebuie sa tina seama de zeci de factori.
Si nici macar aceste informatii nu sunt suficiente. Influenta elementului haosului asupra mediului este larg cunoscuta, cel mai probabil datorita expresiei „un fluture care bate din aripi in Brazilia poate provoca un tsunami in Japonia“. Orice factor, aparent insignifiant, neluat in considerare, poate avea efecte dramatice asupra rezultatului final.
Predictiile meteo sunt probabilitati, scenarii posibile, dar nu adevaruri absolute. Oricat de gratios si increzator ar arata domnisoarele de la meteo spre un soare zambitor si o temperatura perfecta de 25 de grade, probabil ca nu vor avea dreptate. Dar acum stim ca trebuie sa le iertam.