Daca rasfoiesti acest nou regulament, care e, in mare, cam tot cel vechi, vezi imediat cat de rupt de realitate a ramas Ministerul Educatiei. Inca de la articolul 4 aflam ca „unitatile de invatamant functioneaza… independent de orice ingerinte politice sau religioase“ si in incinta lor sunt interzise „desfasurarea activitatilor de natura politica si prozelitism religios“. O spune ministerul – ba chiar o impune. Si atunci cum ramane cu orele de religie, incluse in programa, chiar daca nu mai sunt obligatorii? Nu mai exista profesori de religie in scoli? Or fi toti laici? Bun, sa presupunem ca nici unul dintre ei nu face prozelitism religios, ca toti ii invata pe copii cum se impaca budismul cu ortodoxia sau ca sunt, in cel mai rau caz, partizani ai ecumenismului, desi imi vine greu sa cred. Chiar si asa, nu sunt ei validati obligatoriu de cultele carora le apartin? Caci fara avizul – adica ingerinta – unui inalt ierarh al bisericii nu ai cum sa predai religia in scoala. Deci e interzis, dar e obligatoriu. Altfel cum?
O alta prevedere ii impiedica pe parinti sa intre in scoala asa, pur si simplu, daca nu au fost chemati oficial, nu participa la actiuni scolare sau nu au facut o cerere prealabila. Aici nu e nimic contradictoriu, e doar stupid. Cum sa nu lasi in scoala un parinte care vine sa se intereseze de copilul lui daca omul n-are o cerere oficiala – eventual inregistrata cu numar si data? Iata un articol inutil, pe care nu cred sa-l respecte vreun om cu capul pe umeri si pentru care s-au consumat degeaba energie si hartie. La fel e si articolul care le interzice elevilor sa iasa din scoala fara aprobarea profesorului de serviciu, a dirigintelui sau a invatatorului. Imi si imaginez vreo suta de elevi care fac coada la profesorul de serviciu, ca sa-si ceara voie sa mearga la chioscul de peste drum. Inteleg logica din dosul respectivei prevederi, dar e o logica spaimoasa, de satrap slab, care simte ca nu mai poate controla situatia si atunci lanseaza in stanga si in dreapta interdictii absurde, fara sa-si dea seama ca astfel isi submineaza si mai mult autoritatea.
Un alt articol ii obliga pe parintii ai caror copii chiulesc sau nu merg deloc la scoala sa plateasca o amenda (intre 100 si 1.000 de lei) ori sa munceasca in folosul comunitatii. Din nou, intentia initiala pare a fi una generoasa – sa-i educam pe toti copiii tarii –, dar punerea ei in practica denota aceeasi gandire simplista, de militian al educatiei: interdictii, obligatii, amenzi. Scoala n-ar trebui sa fie o corvoada, o cazarma in care copiii sunt dusi cu arcanul, iar daca fug, sunt pedepsiti – ei sau parintii lor. In realitate nici nu e; doar cei care ii concep legile de functionare o vad asa. Poate ca de acolo, din varf, pleaca si marile probleme ale educatiei.
In fine, profesorii se pot bucura si ei de cateva noi greutati care li se pun in carca. Cea mai comentata a fost dreptul elevului sau parintelui de a contesta o nota primita in clasa – sau mai multe, sau pe toate – si sunt curios sa vad cat haos va provoca o asemenea idee. Presupun totusi ca sistemul se va autoregla, asa cum a facut-o intotdeauna, atat cat a putut, adaptand la realitate niste articole de lege scrise intr-o lume paralela.
Fiindca scoala o fac profesorii si elevii. Ministerul Educatiei ar trebui sa vina insa cu o viziune coerenta. Deocamdata vin legi si regulamente innoite, ce schimba schimbarea fara sa schimbe nimic. Ministerul e acolo unde e. Doar educatia e in alta parte.