Nu este singurul server ce dispare dupa razia politieneasca devastatoare din 2012, organizata pe internet sub presiunea marilor companii de discuri pentru a se pune capat piratarii muzicii clasice, prezentata drept cauza principala a decaderii industriei discului, in realitate insa a marilor profituri de pe urma lui. De bine, de rau, discul compact supravietuieste insa si ceea ce este la fel de important, gratie lui, si editori si case de discuri independente, cu o politica editoriala infinit mai plina de prospetime si inventivitate decat multinationalele si echipele lor restranse de staruri.
Ca discul clasic nu este mort au demonstrat-o la sfarsitul saptamanii trecute premiile Grammy, acordate in Statele Unite unor inregistrari, anul acesta daca nu exceptionale, in orice caz de mare calitate si care merita ascultate. Amatorii de muzica baroca se vor bucura cu siguranta de noua inregistrare a lucrarii lui Charpentier, datata in 1686, La Descente d’Orphée aux Enfers, o opera de camera pastrata in doua acte si ramasa aparent neincheiata. Inregistrarea a fost facuta de Radio Bremen, in Germania, si apare pe un disc al casei independente CPO. O interpretare luminoasa, plina de ritm si antren, amintind de cele mai bune ale dirijorilor William Christie si Marc Minkovski, datorata in acest caz Ansamblelor de Muzica Vocala si de Camera ale Festivalului „Boston Early Music“, conduse de Paul O’Dette si Stephen Stubbs, cu o echipa de patru excelenti solisti. Un disc de ascultat pe care straluceste soprana Amanda Forsythe!
O alta casa independenta, franceza de data aceasta, Naïve, si mezzo-soprana Anne Sofie von Otter au obtinut un Grammy pentru cel mai bun album de muzica vocala solo, un set de doua discuri purtand titlul unui cantec de Charles Trenet, Douce France. Gandit ca un soi de compediu al muzicii vocale moderne franceze, primul disc al setului include melodii de Saint-Saens, Ravel, Debussy, Fauré, Hahn si Loeffler, in timp ce al doilea este dedicat sansonetei de cea mai buna calitate, cu piese semnate, intre altii, de Charles Trenet, Vladimir Cosma, Leo Ferré, Moustaki, Barbara.
O casa independenta, americana, mai putin cunoscuta in Europa, Azica Records, si solistul ei de ani de zile, chitaristul Jason Vieaux, au fost recompensati la categoria celei mai bune inregistrari instrument solo pentru un disc intitulat Play, ce reuneste piese de chitara din lumea spaniola si sud-americana, cu autori, intre altii, ca Francisco Tarreda, Andres Segovia sau Manuel Ponce. Chitaristul este exceptional de talentat, iar cei interesati sa-l cunoasca merita sa caute si un alt CD Azica, din 2009, cu piese de J.S. Bach pentru lauta, in transpunere pentru chitara (Suitele BWV 995-996, Partita BWV 997 si Preludiu, Fuga si Allegro in mi bemol major, BWV 998, fac obiectul volumului 1).
Marturisesc ca am avut o prima retinere, de judecata superficiala, citind cele dintai anunturi de presa ca exceptionala violonista Hilary Hahn a fost premiata cu un alt Grammy pentru un disc Deutsche Grammophon de… bisuri. Inca unul, mi-am zis, de exhibare a virtuozitatii in cautarea profitului. Am avut surpriza placuta, atunci cand l-am ascultat, sa descopar nu numai un album pasionant, dar si ca violonista – despre care in anii ’90 se scria ca este unul din acei interpreti ce se nasc odata la o suta de ani – si-a realizat un proiect initiat cu un deceniu in urma. Proiectul, cu valente educative importante, a pornit de la ideea de a extinde repertoriul violonistic, reunind in premiera o colectie de piese scurte, reprezentative pentru muzica timpului nostru, comandate de ea unui numar de 26 de compozitori, pentru cel de-al 27-lea fiind deschis un concurs online, castigat de Jeff Myers, un compozitor apreciat in Statele Unite.
Discul se intituleaza, de altfel, In 27 de piese: Bisurile lui Hilary Hahn. Trebuie sa spun ca, personal, am auzit de putini dintre compozitori si nu pot decat sa-i enumar aici in ordine alfabetica: Antón García Abril, Franghiz Ali-Zadeh, Lera Auerbach, Richard Barrett, Mason Bates, Tina Davidson, David Del Tredici, Avner Dorman, Du Yun, Søren Nils Eichberg, Christos Hatzis, Jennifer Higdon, James Newton Howard, Bun-Ching Lam, David Lang, Jeff Myers, Paul Moravec, Nico Muhly, Michiru Oshima, Kala Ramnath, Einojuhani Rautavaara, Max Richter, Somei Satoh, Elliott Sharp, Valentin Silvestrov, Mark-Anthony Turnage, Gillian Whiteheadi. Editii digitale ale tuturor acestor piese vor fi puse la dispozitia violonistilor pe site-ul editurii muzicale Musicnotes.com. Bravo, Hilary Hahn!