Pentru a nu scoate din context citatul, este util de precizat ca spusele dirijorului se refereau la o tendinta in curentul muzical contemporan al zilei, Kubelik pledand pentru distinctia intre ceea ce el denumea „o cultura a zgomotului“, careia nu-i nega dreptul de a exista, dar care „nu trebuie confundata cu muzica“. In acelasi notabil interviu, acordat lui Alain Blyth pentru revista „Gramophone“, Kubelik facea o rara pledoarie in favoarea discului, vorbind despre unul din compozitorii sai preferati, Gustav Mahler. „Sunt inclinat sa cred ca, odata cu nasterea [tehnicii] stereo, pe o inregistrare se poate auzi mai mult din Mahler decat intr-o sala de concert. Complexitatea sunetului sau nu razbate intr-o sala decat atunci cand acustica ei este cu adevarat extrem de buna“.
Rafael Kubelik are o discografie deosebit de bogata la pupitrul unor mari orchestre ale lumii si, in primul rand, a formatiei pe care a condus-o timp de 18 ani la München, Orchestra Simfonica a Radiodifuziunii Bavareze. O perioada, intre 1961 si 1985, calificata pe drept cuvant drept „Era de aur“ a lui Kubelik si care a dat, de altfel, titlul unui volum omagial, album de fotografii, insotit de un DVD, publicat in 2006 de cei care l-au cunoscut, la Editura Bärenreiter, sub egida Radiodifuziunii bavareze. Editoarea volumului, Renate Ulm, reamintea esentialul, felul in care dirijorul ceh a ramas in amintirea instrumentistilor sai germani, „un om care a stabilit nu numai standarde in calitate de muzician, dar si ca fiinta umana“. Casa Orfeo a publicat pana acum 26 de CD-uri ale unor concerte live de la München si alte patru, splendide toate, cu Orchestra Filarmonica si a Operei din Viena.
Colaborarile lui Kubelik ca dirijor invitat al Orchestrei Simfonice Radio din Köln dateaza de la inceputul acestei „ere de aur“, iar selectia facuta pe discurile aparute zilele acestea la casa Orfeo include capodopere clasice, in ordine, Concertul pentru violoncel si orchestra op. 120 de Schumann, doua simfonii londoneze, cea in re major supranumita Ceasul si cea in si major de Haydn, din nou Schumann, cu Concertul pentru pian si orchestra op. 54 si Simfonia No. 3 Renana, Dvorak, Concertul pentru pian in sol minor, op. 33 si, tot pe cel de-al treilea disc, uvertura Hebride si Simfonia No. 5 op. 107 „a Reformei“ de Mendelssohn.
Solistii concertelor sunt si ei trei somitati ale vremii, violoncelistul Janos Starker, plin de temperament si cu o tehnica neintrecuta, pianistul Claudio Arrau cu aparentul sau calm olimpian, ce cladeste o arhitectura impresionanta a sunetului, secondat perfect de orchestra (amintind de o alta colaborare de epoca in primul Concert pentru pian si orchestra de Brahms, inregistrat din concert in 1962, la München), si prietenul de lunga durata al lui Kubelik, pianistul Rudolf Firkusny. Cei doi au mai cantat o data, imediat dupa sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, concertul mai putin popular al lui Dvorak. In versiunea de la Köln, din 1960, Firkusny, sub influenta altui pianist si pedagog ceh, Wilem Kurz, a adus diverse modificari partiturii solistice, in incercarea – s-a spus la vremea respectiva – de a o face „mai pianistica“.
Ce s-ar mai putea adauga, pe scurt? Inregistrarile de la Köln sunt o demonstratie a infinitei muzicalitati ce l-a caracterizat pe Kubelik, comparat nu o data cu Wilhelm Furtwängler, simfonia Renana in particular „curgand“ pur si simplu, creand senzatia unui fluviu muzical ce te ia cu el. O bucurie!
Poate nu e de prisos de amintit si ceea ce face din Rafael Kubelik o personalitate demna de admiratie si dincolo de prestatia sa de dirijor, compozitor, nu o data pianist, o calitate de om cu totul deosebit intre marii muzicieni. „Sunt – spunea el – un anticomunist, in aceeasi masura ca si un antifascist. Nu cred deloc ca libertatea artistica poate coexista cu o dictatura politica…“ Cuvinte rar auzite astazi!
*Rafael Kubelik, Kolner Rundfunk-Sinfonie-Orchester. WDR The Cologne Broadcasts, Live Recordings 1960-63. 3 CD. Orfeo C 726 143D