Bunatatea si generozitatea fiind lucruri care iti sareau imediat in ochi la el, pe langa eruditia si profunzimea gandirii, toate invitatele – Ana Blandiana, Simona Sora si Camelia Craciun – s-au referit si la calitatea lui umana. Discutiile au fost moderate de Costel Safirman, impreuna cu care Leon Volovici a initiat, acum 20 de ani, Cercul Cultural de la Ierusalim, iar Lilian Zamfiroiu, directorul ICR, a girat prin prezenta sa importanta pe care institutia o acorda evenimentului. Ana Blandiana: „Leon Volovici a fost un mare intelectual, un istoric si un critic literar efectiv pe deasupra profesionismului de bransa. Era chiar un ganditor al propriei profesiuni si, in acelasi timp, un intelept asa cum apar evreii intelepti in carti. Mult peste toate astea, pentru mine a fost intotdeauna prototipul omului bun. Avea si in infatisare ceva de om bun care incerca sa echilibreze o lume careia ii lipsea echilibrul. Se opunea tipului isteroid de intelectual al zilelor noastre care se pasioneaza si tipa. Era intotdeauna calm si, intr-un fel, cred ca inventia acestui Cerc se baza pe aceasta trasatura a lui, pe acest fel de a strange la un loc oamenii scotand ce era mai bun in ei“.
Gazduite de Cinemateca din Ierusalim unde Costel Safirman a lucrat pana nu demult (Cinemateca a fost condusa multi ani de Lia Van Leer, nascuta in Basarabia), intalnirile Cercului Cultural de la Ierusalim au fost mult mai mult decat niste „intalniri de cenaclisti“, cum a spus Ana Blandiana. Costel Safirman a precizat ca „demersul nostru a fost sa ne punem sub protectia culturii romane si sa gasim prin ea cai de acces la viata sociala si culturala a Israelului“. Timp de 20 de ani, diverse personalitati romane din Romania sau din exil – scriitori, regizori, actori, muzicieni, critici etc. – au venit in Israel cu sprijinul ICR, pentru diverse evenimente, participand si la aceste intalniri. Intelectualii romani din Israel au fost si ei invitatii Cercului. Cele trei carti scoase pana acum – Intalniri la Ierusalim (2001), Noi intalniri la Ierusalim (2007) si O lume vazuta de la Ierusalim, proaspat aparuta la Editura ICR – sunt in mare masura transcripturile acestor dialoguri de substanta care nu au nimic dintr-o manifestare formala. Toate aceste interviuri totalizeaza aproape 1.500 de pagini. Aproape 200 de invitati se regasesc in volumul trei care cuprinde perioada 2007-2013: Norman Manea, Adriana Babeti, Cristian Mungiu, Ileana Malancioiu, Solomon Marcus, Maia Morgenstern, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Razvan Vasilescu sau Alex. Leo Serban.
Pe Ana Blandiana a impresionat-o la aceste intalniri si patriotismul netrucat al gazdelor („In Europa pare demodat sa vorbesti la superlativ despre popoarele tale“), dar si disponibilitatea pentru dialog, inexistenta si ea in Romania de azi („Am pierdut de mult acasa iluzia ca mai pot sa existe cercuri de scriitori care sa fie prieteni.“). Ana Blandiana l-a cunoscut pe Leon Volovici la Iasi, in 1985, cu putin timp inainte de a fi interzisa. Dupa conferinta de la Casa Pogor, unde au facut cunostinta, ea a ramas sa dea autografe si, printre adultii care stateau la rand, a remarcat o fetita „iesita din comun“. Cineva le-a facut o poza care a devenit, cand s-a inventat internetul, virala. Peste multi ani, cand scriitoarea a ajuns la Ierusalim, Leon Volovici i-a aratat fotografia in original: fetita din poza era Ania, fiica lui care are acum propria ei familie.
„Leon Volovici avea acest extraordinar talent uman de a face pentru oamenii la care tinea tot ce se putea face“
Leon Volovici s-a stins in decembrie 2011, iar Cercul s-a intalnit si la o luna, si la un an dupa disparitia sa, pentru a-si aminti de el. Evocarile constituie un capitol separat al cartii, alaturi de capitole ca „Cinematograful romanesc: Noul Val – A fost sau n-a fost?“, „Cartea romaneasca la Ierusalim“, „Scriitorii de limba romana din Israel“, „Marturii“ sau „Portrete“ (Maia Morgenstern, Radu Mihaileanu si Agnia Bogoslava). Camelia Craciun l-a avut pe Leon Volovici indrumator pentru teza de doctorat. S-au intalnit de cateva ori in aeroport, intre doua zboruri, pentru ca ea isi facea doctoratul la Budapesta, iar el zbura regulat de la Tel Aviv la Bucuresti, de unde pleca spre Iasi. Au devenit prieteni. I-a fost mentor de la bun inceput. Ea a coordonat volumul Lumea evreiasca in literatura romana, cuprinzand lucrarile simpozionului initiat de Leon Volovici si care a avut loc la Universitatea Ebraica din Ierusalim in februarie 2012, la doua luni dupa moartea sa. Volumul a fost publicat la Editura Universitatii „Al.I. Cuza“ din Iasi, la fel ca B. Fundoianu – Benjamin Fondane: O noua lectura, ingrijit de Michael Finkenthal, Claire Gruson si Roxana Sorescu, si care e dedicat lui Leon Volovici, unul dintre cei care l-a studiat pe B. Fundoianu si unul dintre autorii eseurilor. Memoria lui Leon Volovici e continuata si de editia poloneza a volumului sau autobiografic De la Iasi la Ierusalim si inapoi, special editata pentru publicul polonez si pe care sotia lui, Hania Volovici, o va lansa in aceasta luna in trei orase din Polonia.
Simona Sora, care l-a cunoscut pe Leon Volovici in anii ’90, a marturisit ca a citit O lume vazuta de la Ierusalim „cu lacrimi in ochi“ si cu senzatia ca il aude vorbind. „Leon Volovici avea acest extraordinar talent uman de a face pentru oamenii de langa el si la care a tinut tot ce se putea face“, a spus ea amintind de intalnirile cu Camelia Craciun din aeroport. „Stiti cum se coordoneaza tezele la noi. Mi s-a parut socant si incredibil ca cineva poate sa urmareasca si omeneste, as putea spune, o teza. Leon Volovici voia sa stie cum te situezi in lume, ce faci, ce e cu tine, poti sa continui academic?“ Pe de alta parte, cartea e pentru Simona Sora si o „evocare a felului in care stia sa abordeze chestiuni foarte dure si cat se poate de spinoase din cultura noastra“, iar exemplul pe care ea l-a dat a fost narat de Leon Volovici in De la Iasi la Ierusalim si inapoi. E vorba despre „un fel de parabola hasidica“ cu seful de cuib legionar cu care Leon Volovici a impartit in 1964, timp de doua luni, acelasi salon al unui sanatoriu de plamani de langa Brasov. Leon Volovici nu i-a spus ca e evreu, in schimb a ascultat confesiunile acestui om foarte bolnav, inclusiv despre cum biciuia evrei. Simona Sora: „A fost ceva halucinant. Cred ca a trait concentrat drama pe care a evocat-o in Pogromul de la Iasi, cand avea trei ani si pe care si-l amintea. Curios e ca, atunci cand s-au despartit, (…) acest om care nu iubea pe nimeni, care-i ura pe toti, i-a spus: Domnule Volovici, as vrea sa vin la Iasi sa va vad, dar nu pot pentru ca e plin de jidani“.
Iar Leon Volovici ii spune interlocutorului Sandu Frunza din carte: „Aici au fost slabiciunea si lasitatea mea, de fapt atunci trebuia sa-i dau cu maciuca si sa-i spun ca si eu sunt unul dintre ei. Ce s-ar fi intamplat? Probabil ca s-ar fi prabusit. Mi-a fost mila de el, l-am vazut si cu lacrimi in ochi si am dat din cap“. Acesta era Leon Volovici.
Galerie foto
_02201237.JPG)
