„Cum pot fi determinate cele mai bune 12 luni din istoria literaturii?“, se intreaba Jane Ciabatarri. In primul rand prin identificarea unui manunchi de opere esentiale, carti de debut sau capodopere publicate in acel an. Pe urma, trebuie evaluat impactul lor: oare aceste carti inca le vorbesc cititorilor, la ani buni dupa ce au fost scrise, exploreaza bucuriile si dilemele noastre in moduri memorabile? Pe urma, spune Jane Ciabatarri, trebuie pusa intrebarea daca aparitia acelor carti a influentat cursul literaturii, forma literara sau continutul sau a provocat invovatii stilistice esentiale.
Criticul englez aduce in discutie anul 1862, cand au aparut Amintiri din casa mortilor de Feodor Dostoievski, Mizerabilii lui Hugo sau Parinti si copii a lui Turghenev, dar spune ca Sallambo, romanul publicat de Flaubert in acel an, nu s-a ridicat la valoarea lui Madame Bovary.
Un alt an important ar putea fi 1899, cu opere de Kate Chopin, Joseph Conrad (Inima intunericului si Lord Jim), insa criticul sustine ca Invierea, ultimul roman al lui Tolstoi, a fost prea mult influentat de convingerile politice si religioase ale scriitorului, iar The Awkward Age al lui Henry James a fost mai mult „un experiment esuat“.
La fel, 1950 a inregistrat aparitia unor carti esentiale ale unor mari scriitori, in vreme ce alte nume grele ale literaturii (Hemingway, Kerouac, Steinbeck etc.) au venit cu carti care nu s-au ridicat la nivelul capodoperelor lor.
In opinia lui Jane Ciabatarri, candidatul cel mai bun la titlul de „cel mai bun an pentru literatura“ este anul 1925 cand au aparut prima carte a lui Ernest Hemingway (In timpul nostru), Mrs. Dalloway a Virginiei Woolf, Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald, The Making of Americans de Gertrude Stein, Manhattan Transfer de John Dos Passos, O tragedie americana de Theodore Dreiser si Arrowsmith a lui Sinclair Lewis.
„Anul 1925 a adus ceva unic: un torent cultural energic si viguros, multe carti esentiale si o schimbare de paradigma stilistica“, afirma Jane Ciabatarri. „Operele literare ale anului au reflectat lumea in urma unei teribile incercari. Brutalitatea Primului Razboi Mondial, cu 16 milioane de morti si 70 de milioane de oameni mobilizati in lupta, si-a lasat amprenta asupra Generatiei Pierdute.“
Din punct de vedere literar, „lumea solida a realistilor si naturalistilor a inceput sa faca loc perceptiei miscatoare a modernistului «eu»“, spune criticul, care da exemplu cartea Virginiei Woolf, Mrs. Dalloway, al carei stil „reflecta o perceptie schimbatoare a realitatii“, sau „experimentele cu limbajul“ ale Gertrudei Stein, care a publicat The Making of Americans.
In acel timp, F. Scott Fitzgerald inregistra portretul flamboiant al Americii postbelice pe care o numea „Era Jazz-ului“ in Marele Gatsby, in vreme ce dezamagirile „Visului american“ ii ofereau lui Dreiser materialul pentru capodopera O tragedie americana.
„Aceste carti“, spune Jane Ciabattari, „nu au fost doar creatii originale, chiar revolutionare. Ele au ajutat la stabilirea ideii de modernitate. Poate ca 1925 este cel mai important an pentru literatura fiindca nu exista alte 12 luni in care sa se fi inregistrat un asemenea dialog intre literatura si viata reala.
Este 1925 cel mai mare an al literaturii? O ultima dovada ar fi faptul ca, 90 de ani mai tarziu, personajele literare create intr-o era a transformarilor vorbesc inca noilor generatii de cititori.“