„Depinde despre ce stanga vorbim… Stanga mondena, pariziana, cea din Saint-Germain-Des-Prés? Stanga caviar a lui BHL (Berndard-Henry Lévy, n.m.)? Stanga atat de liberala incat apara vanzarea copiilor justificand inchirierea uterelor femeilor sarace de catre cupluri bogate? Stanga care prefer sa se insele cu Robespierre, Marx, Lenin, Stalin, Mao, Khomeini decat sa aiba dreptate cu Camus?“ Si asa mai departe. Dupa ce Onfray explica de ce-a zis intr-un interviu din „Le Figaro“ ca prefera un om de dreapta inteligent unui om de stanga prost, filosoful e intrebat care sunt intelectualii de care se simte cel mai apropiat si raspunde asa: „Nu ma simt apropiat de BHL sau de Alain Minc, nici de Jacques Attali care, mi se spune, sunt de stanga. Ar trebui, atunci, sa ma simt mai apropiat de intelectualii de dreapta? Care sunt ei, de fapt? Daca vreti, puteti trage concluzia ca prefer o analiza justa a lui Alain Benoist unei analize injuste a lui Minc, Attali sau BHL si ca as prefera o analiza a lui BHL care mi se pare justa unei analize a lui Alain de Benoist care mi s-ar parea injusta…“. Manuel Valls, prim-ministrul francez, membru al Partidului Socialist, citeste interviul si declara urmatoarele: „Cand un filosof cunoscut si apreciat de multi francezi, cum e Michel Onfray, spune ca Alain de Benoist, care era filosoful Noii drepte in anii ’70 si ’80 si care a modelat, intr-o anumita masura, matricea ideologica a Frontului national (…), si este, in fond, mai demn de luat in s’eama decat Bernard-Henri Lévy, asta nu poate decat sa insemne ca-ti pierzi reperele“. Onfray, taios ca un cutit elvetian, pune din nou lucrurile la punct: „Ce ziceam, de fapt, e ca eu, care sunt de stanga, prefer o idee justa, chiar daca e de dreapta, unei idei false, chiar daca e de stanga. (…) Am impresia ca Manuel Valls crede contrariul, adica prefera o idee falsa, numai sa fie de stanga, unei idei juste, daca e de dreapta. Am verificat in dictionar: asta se cheama cretin. Nu e o insulta, e colocvial“.