Zgomote de fond
In copilarie, stand in pat, dimineata devreme distingeam clar un anumit zgomot de-afara si identificam sursa precis: caruta lu’ nea’ Gheorghe (avea roti de lemn cu un tacanit inconfundabil) sau trecerea autobuzului de cinci.
De la o vreme, oricat de concentrat/adormit sunt, identific clar avionul de doua (habar n-am de unde vine si unde merge) si avionul de sase (ala care pleaca la Bucuresti).
Popa
Totdeauna am avut asa, un fel de teama de preot. De mic, de cand il asteptam infrigurat in „camera cealalta“ (si la propriu, acolo nu faceam focul iarna)… Nu prea stiam ce sa fac, ce sa spun, daca sa-i pup sau nu mana… In plus, ma enerva ca ma mangaia de fiecare data pe cap si-mi spunea sa-i zic o poezie…
Astept preotul si-s cumva agitat ca n-o sa stiu ce-o sa fac, c-o sa trebuiasca sa-i spun o poezie.
In tren
Spre Bucuresti… In apropierea Barladului, m-am dus in capat, pe culoar, sa fumez o tigara… M-a ajuns controlorul din urma si m-a privit sever, sa nu cumva sa-mi aprind una inainte de oprire… Cand, in sfarsit, s-a oprit trenul, omul mi s-a adresat: „Sunt sef de tren cutarescu… Sa nu aveti grija de aparatura (laptopul si aparatul foto), vagonul e supravegheat video…“. Apoi s-a uitat la ceas si mi-a spus ferm: „Mai aveti un minut si 28 de secunde de fumat“… Pentru asta mi-a halit el 32 de secunde?!
Laptop la lumanare
Pentru cine nu stie, intreg Iasul e un santier… Nu stiu la altii cum o fi, daca o fi de la asta, dar in cartier la mine, o data pe luna, „se ia curentul“ ca pe vremea lui Ceasca, in prime-time… Iar eu de fiecare data cat stau pe intuneric, imi inchipui ca e un Dorel de santier curentat pe undeva… Ei bine, de zece minute, iar s-a curentat Dorel… Iar eu scriu pe laptop la lumina lumanarii.
Numarul 2
Mi-a cazut dintr-o pereche de blugi un numar din ala pe care il primesti contra bagajului de mana lasat la intrarea intr-un supermarket Carrefour… Blugii aia nu i-am mai purtat de vreo trei luni… Am facut sedinta cu Ralu si am incercat sa realizam ce ne lipseste. Ce naiba om fi uitat noi la bagaje? Numarul care trebuia dat, la schimb, gardianului de la intrare e in buzunar la mine…
Numarul 2… Nimic si pace.
Locomotiva altruista
Ma intorc de la Bucuresti, cu trenul… Am tot vrut timp de tigara, acum am berechet… Trenul s-a oprit in camp de vreo juma de ora… Am iesit afara la tigara si am remarcat ca nu mai avem locomotiva… Nimeni nu stie de ce, unde a plecat… La un moment dat apare varianta ca a plecat sa ajute alta locomotiva, blocata habar n-am unde… Scriu asta pe Facebook, iar Emil Brumaru apreciaza ca am de-a face cu o locomotiva altruista.
Cazare
Caut o cazare in Piatra Craiului… Gasesc o supercabana cu site, sun la primul numar afisat la informatii si-mi raspunde un tip turbat de nervi, cand ii zic ce vreau: „M-au nenorocit astia, dom’le… Au pus din greseala numarul meu pe site si ma suna lumea de luni intregi… Si nici nu pot sa ma duc pana la ei, ca traiesc in Bucuresti… Dar tot imi fac drum intr-o buna zi, sa-i bat…“.
Sun la al doilea numar de mobil afisat pe site la informatii: „Vezi, nene, schimba repede numarul celalalt, ca vine unul din Bucuresti sa te bata“.