63,2% dintre romani nu au mers deloc la teatru anul trecut, arata Barometrul de Consum Cultural 2014 realizat de Institutul National pentru Cercetare si Formare Culturala (INCFC). „Numarul non-consumatorilor de teatru a scazut in ultimii zece ani cu aproximativ 14 puncte procentuale, fiind vorba de cea mai mare scadere inregistrata in randul diferitelor forme de consum cultural public pentru care s-au cules date“, explica autorii raportului. Totusi, desi lucrurile s-au imbunatatit (in 2009, 88% dintre romani nu mersesera deloc la teatru), cifrele nu arata atat de bine pe cat estimau cei care activeaza in domeniu. „Multi sustineau ca lumea vine la teatru, ca la acest capitol nu sunt probleme, dar iata ca nu e asa“, a declarat criticul de teatru Cristina Modreanu.
Fost selectioner pentru Festivalul National de Teatru, aceasta crede ca non-consumul ridicat de teatru nu poate fi insa imputat publicului, ci mai ales celor care manageriaza institutiile de spectacol. „Nu stiu sa atraga mai multi spectatori. Majoritatea asteapta ca spectatorii sa vina catre teatru, nu au strategii menite sa ii aduca ei in sali. Din Barometru reiese ca cel mai mare consum este cel de televiziune, adica al unui mediu care e usor de accesat si pentru ca vine spre oameni, pentru ca are o promovare agresiva. Eu nu spun acum ca teatrul sa isi faca o promovare agresiva, dar cred ca institutiile de spectacol ar trebui sa renunte la pozitia lor de asteptare si sa vina mai intens in intampinarea publicului“, a explicat Cristina Modreanu.
Barometrul de Consum Cultural arata, pe de alta parte, ca numarul institutiilor de spectacol a crescut constant in ultimii ani. Tendinta de crestere nu a vizat si numarul de spectacole, care a ramas aproximativ constant din 2007 incoace. Criticul de teatru crede ca acest lucru se intampla tocmai din cauza ca lipsesc strategiile din domeniu. „Nu e nici un paradox aici. Noile institutii nu au aparut ca urmare a unui program, a unei strategii, a unei necesitati, ci mai degraba pentru satisfacerea orgoliilor personale ale unora, fie ca erau primari, consilii locale sau alte persoane care au creat teatre pentru propria satisfactie. Finantarea pentru spectacole a ramas in schimb aceeasi, nu exista mai multi bani“, a precizat Cristina Modreanu.
O solutie pentru cresterea numarului de consumatori de teatru ar sta, in viziunea acesteia, in patrunderea trupelor de teatru la tara. „Chiar si locuitorii din mediul rural pot fi atrasi spre teatru, dar din nou se pune problema ca teatrele sa mearga spre spectatori, nu invers. S-ar putea gasi solutii, poate chiar finantari in plus, in conditiile in care si consiliile locale comunale ar putea fi cointeresate sa organizeze spectacole, de exemplu. Din pacate, o parte din acest sistem este inca static“, a declarat Cristina Modreanu.
„Cifrele scazute sunt in marja de normalitate“
Criticul literar Ion Bogdan Lefter este mult mai optimist cu privire la rezultatele Barometrului de Consum Cultural 2014. Studiul arata, printre altele, ca 62,8% dintre romani nu au mers deloc anul trecut la cinematograf, desi ne referim la un domeniu in care artistii romani au performat la nivel international in ultimii ani. „Cifrele scazute sunt in marja de normalitate a tuturor societatilor europene. Poate mai scazute in unele privinte, un pic mai ridicate in altele. Nu trebuie raportate la un ideal cultural, sa zicem luminist, ci la realitatile pietei si ale consumului“, a mentionat Ion Bogdan Lefter.
Acesta crede ca este o greseala ca cifrele publicate de Institutul National pentru Cercetare si Formare Culturala sa fie analizate fara nuante. „Daca apreciem cifrele culturale prin raportare la ansamblul populatiei, aproape orice cifra ar fi dezamagitoare. De pilda, cartile, in Romania de azi, se tiparesc in 1.000-3.000 de exemplare. Daca cineva vinde 10.000 de exemplare, lumea e entuziasmata, e considerat un mare succes. Dar daca ne raportam la o populatie de 20 de milioane de oameni, este dezamagitor“, a apreciat criticul literar.
Ion Bogdan Lefter crede ca, in realitate, consumul cultural este unul mixt, fiecare consumator compunandu-si un fel de colaj personal, cu fractiuni din fiecare categorie. „Actualele consumuri culturale, din aceasta epoca, asa cum sunt ele masurate in asemenea investigatii de piata, sunt oricum mult mai mari decat consumurile din epocile anterioare din evolutia civilizatiei occidentale. Suntem pe o traiectorie ascendenta. Sigur ca anumiti indicatori pot stagna sau chiar regresa, dar ansamblul lor ne arata ca sunt categorii tot mai mari de populatie care, prin intermediul tehnologiilor comtemporane, a infrastructurilor de consum cultural, prin mediile electronice, au consumuri pe care inainte nu le aveau deloc“, si-a exprimat optimismul Ion Bogdan Lefter. Criticul a apreciat ca, prin urmare, trebuie sa ne retinem tentatia de a discuta in termeni alarmanti: „Noi trebuie sa privim spre viitor si sa vedem ca nu stam chiar atat de dezastruos si nici viitorul nu e atat de negru. Cel mai important este ca decidentii sa dea atentie acestor informatii si sa actioneze in functie de ele. Ministerul Culturii si intregul sistem de institutii culturale trebuie sa examineze datele si sa isi construiasca strategii de ameliorare“.
Controverse pe nivelul de lectura la romani
Editorii acuza: „Cifrele au fost scoase din pix, in birou“
Singurul capitol din Barometrul de Consum Cultural 2014 care a surprins pe foarte multa lume prin rezultatele pozitive a devenit si cel mai controversat. Astfel, conform studiului, unul din doi romani citeste lunar o carte, iar un roman din patru citeste in acelasi interval de timp o carte de specialitate. Aceste cifre au starnit nemultumirea Federatiei Editorilor din Romania (FER), care a reclamat, printr-un comunicat de presa, erori de interpretare a datelor incluse in raport. Pozitia FER s-a bazat pe statisticile privind vanzarile de carte, care sunt mult mai mici decat ar trebui sa fie daca s-ar confirma prezumtia ca 10 milioane de romani citesc o carte pe luna, si pe o cercetare europeana din 2013. Institutul de Statistica al Comisiei Europene – Eurostat a publicat acum doi ani un studiu in care Romania apare cu un consum de cultura scrisa in scadere ingrijoratoare. 51% dintre romani au declarat atunci ca citesc o carte pe an. „Undeva trebuie sa se fi strecurat o greseala, nu se poate ca in 2013 jumatate dintre romani sa declare ca citesc o carte pe an si in 2014 sa ajunga sa citeasca o carte pe luna. E imposibil sa creasca de 12 ori consumul de carte intr-o perioada atat de scurta“, a declarat, pentru „Suplimentul de cultura“, Mihai Mitrica, director executiv FER.
Acesta merge pana acolo incat considera ca rezultatul prezentat in Barometru, conform caruia 50% dintre romani citesc lunar o carte, este inventat. „Eu cred ca cel putin partea care priveste cultura scrisa a fost facuta din pix, dintr-un birou. Ma indoiesc ca au masuratori profesioniste pe teren, interviuri fata in fata, asa cum a fost Eurobarometrul din 2013. In acel studiu, o singura imagine a fost suficienta pentru ca lucrurile sa fie clare, nu a fost nevoie de toata cartoaia pe care a publicat-o acum Ministerul Culturii, prin acest institut. Europenii spun acolo ca au fost interviuri fata in fata, arata care a fost grupul chestionat, care au fost intrebarile. 51% au spus ca citesc o carte o data pe an. Deci, e extrem de clar. Ori, la noi, barometrul acesta s-a pierdut intr-o serie de date mai mult sau mai putin relevante si au iesit niste concluzii absolut stupefiante“, a mentionat directorul executiv FER.
Reprezentantul editorilor nu crede ca sta in picioare nici mentiunea, facuta de Anca Becut, director al INCFC, conform careia realizatorii barometrului romanesc i-au intrebat pe cei chestionati daca citesc carte, nu daca o si cumpara. „79,2% dintre oameni spun ca nu merg la biblioteca. In barometrele anterioare ale Institutului, aveam jumatate dintre romani care au declarat ca detin mai putin de 50 de carti in casa. Asta se intampla inca din 2005. Daca acum mi se spune ca, de zece ani de zile, romanii citesc o data pe luna aceleasi carti pe care le au in casa, inseamna ca cei de la Institut nu stiu sa faca niste calcule elementare. In plus, desi rata de penetrare a dispozitivelor digitale este foarte buna in Romania, problema este ca cei care cumpara e-book-uri reprezinta sub 1% din piata. Consumul de carte electronica nu se ridica nici macar la nivelul pe care-l avea Germania, ca procent, acum zece ani. Noi abia gafaim“, a mentionat Mihai Mitrica.
Editorii sunt ingrijorati de faptul ca Ministerul Culturii isi va realiza strategia viitoare pe baza acestui barometru si va directiona mai putin bani spre piata de carte. „La barometrele astea, de obicei, se uita Ministerul Culturii, cand stabileste politicile culturale. Asta e problema noastra, ca Ionut Vulpescu (n. r. – ministrul Culturii) s-a impaunat cu rezultatele pe cultura scrisa, afirmand ca stam mai bine decat ne asteptam la unele domenii, in speta la citit. Dar nu stam deloc mai bine“, este pozitia Federatiei Editorilor din Romania, exprimata de directorul sau executiv.
De cealalta parte, managerul INCFC Carmen Croitoru afirma ca cifrele nu mint, chiar daca pot starni nemultumirea unora dintre cei vizati. „Editorii au confundat nitel unele cu altele, au citit partinitor, pentru ca probabil demonstratia lor este ca oamenii nu citesc in Romania si trebuie dati mai multi bani pentru asta. Eu sunt de acord, sustinem in continuare ca trebuie dati bani pentru cultura si pentru carti. Dar asta nu inseamna ca o impresie legata de citit, in general – ca una este sa citesti carte tiparita si alta sa citesti pur si simplu, indiferent de suport – nu este ceva mai buna decat in anii trecuti“, a mentionat Carmen Croitoru.
Managerul a precizat, pentru „Suplimentul de cultura“, ca procentele nu inseamna nimic in valoare absoluta, ele sunt valabile doar analizate in raport cu alte cifre, care sa releve o tendinta. „Putem sa ne suparam pe cifre, dar noi nu am invartit cu facaletul intr-o oala ca sa iasa acele cifre si nici nu putem sa facem lucrul asta. Nu poti invinui pe nimeni de subiectivism aici, sunt date cantitative. Trebuie sa vedem ce au intrebat unii, ce au intrebat altii. Ei ne-au comparat brusc cu un sondaj facut de Eurostat, un studiu realizat cu alte intrebari. Nu se compara una cu alta, vorbim de subiecte diferite, vorbim de intrebari diferite, puse unor oameni diferiti, ca aici e si problema. La noi a fost pe urban, ceea ce bineinteles ca in materie de cultura iese mai bine. Am avut aspecte si mai negative, pe care nu le-am inclus in barometru, ca ne-am gandit ca se supara toata lumea. Ei bine, s-au suparat si ca au iesit bine“, a raspuns acuzatiilor Carmen Croitoru.
De altfel, managerul Institutului National pentru Cercetare si Formare Culturala a admis ca nu doar editorii de carte s-au aratat nemultumiti de rezultatele Barometrului de Consum Cultural 2014. Directorii unor muzee din Bucuresti si-au exprimat indignarea pentru faptul ca institutiile lor au iesit pe locuri codase in clasamentul muzeelor din capitala, in functie de vizitatori. In fruntea topului inclus in studiu se afla Muzeul Grigore Antipa, pe care au declarat ca l-au vizitat anul trecut 59% dintre respondenti. Pe locul al doilea se afla Muzeul Taranului Roman, cu 34% dintre vizitatori, podiumul fiind inchis de Muzeul de Istorie a Romaniei, cu 23% dintre vizitatori. In schimb, Palatul Regal a fost vizitat de doar 4% dintre respondenti, in timp ce Muzeul National Filatelic de doar 2%. „In materie de cultura, reactia este foarte tarzie. Delay-ul de reactie cand faci o actiune culturala este mare, in ani de zile. Faptul ca cineva a facut un marketing mai agresiv se vede in 3-4 ani pe masuratori, nu imediat. Problema este ca aceste institutii nu au sondaje proprii, care sa le spuna fara subiectivism ca cifrele noastre sunt gresite.“
Carmen Croitoru si-a sintetizat pozitia astfel: „Noi nu facem studii care sa avantajeze pe unul sau pe altul, caci nu avem cum si nici nu e cazul“.
La ce foloseste un „barometru“ de consum cultural
Vintila Mihailescu
Desi au trecut mai bine de zece ani de la primul barometru de consum cultural, iata ca discutiile raman, si de data aceasta, exact la acelasi nivel de suspiciune ca prima data.
Motivele sunt numeroase si cumulative: 1. Cand vine vorba de cultura, tot romanul se gandeste doar la „cultura inalta“, definita dupa canoane seculare: spectacole culte (teatru, opera, concerte simfonice), muzee si carti. Punct. Sfera culturii este insa mult mai vasta. 2. In aceasta acceptiune, „cultura“ este spiritualitate pura, iar aceasta nu poate fi masurata si nu se consuma! Intr-adevar, nu se pot trage concluzii „calitative“ despre cultura (aceasta cultura) pe baza unui astfel de barometru. El este considerat deci inutil sau de-a dreptul o „profanare“ pretentioasa. 3. Romanul este „umanist“ si, la o adica, iti va spune cu mandrie ca in liceu era nul la matematica. Drept care are fata de cifre un soi de fetisism mistic: fie crede in ele ca in Dumnezeu, fie fuge de ele ca de Dracu. In orice caz, sunt un „semn“, de la care asteapta o „revelatie“. 4. In acest caz, o revelatie despre „cultura inalta“, care se dovedeste insa de fiecare data si mereu sub asteptarile sale. Romanul intra la o idee si fandacsia e gata: uite in ce hal am ajuns, ti-am zis eu, Efimito, ca s-a dus dracului cultura, nu mai citeste lumea carti! 5. Acest barometru e public, facut adica pe banii contribuabilului, si ajunge, prin presa, la urechile acestuia. Iar contribuabilul se enerveaza: ia uite pe ce prostii cheltuie astia banii mei! Exista sute de barometre similare, mai exact, de sondaje referitoare la consum in general, facute pe bani mult mai multi, care includ si capitole de valori si consum cultural, dar care nu prea ajung la public – si de care publicul nici nu prea se intereseaza. Cei care le comanda, stiu la ce folosesc!
La ce foloseste atunci un astfel de „barometru“?
In primul rand la ce spune el ca foloseste: la masurarea consumului cultural, nu a culturii. Caci exista „piata“ si „consum“ oriunde exista un pret de platit pentru opera de cultura – oricare ar fi aceasta si sub orice forma s-ar prezenta – si un public dispus sa plateasca pentru ea. Si exista pretutindeni! Dar de ce sa masori acest consum? Ca sa vezi cum functioneaza si sa stii astfel unde si cum trebuie sa intervii, nu ca sa emiti judecati de valoare despre cat de cult, respectiv incult este romanu’. E ca la doctor: daca acesta iti masoara indicele glicemic, de pilda, si spune ca ai 140, asta nu inseamna ca esti destept sau prost, nici ca doctorul te pretuieste sau te desconsidera, ci pur si simplu ca ai aceasta problema, care se poate rezolva cam asa. Exact la fel si in acest caz: daca nu stii pe ce stai, ca societate (si nu ca o elita de cateva genii), nu stii unde si cum sa intervii. Iar aici suntem cu totii de acord, chiar in exces, ca Statul trebuie sa intervina; daca si cum o face, nu mai este chiar vina „barometrului“…
Complementar, cum trebuie folosit?
Mai intai de toate, invatand sa-l citim. Am vorbit de multe ori despre „iletrismul sociologic“ al comentatorilor nostri publici, iar in acest caz el exista in exces. Sa luam exemplul dumneavoastra: 63% dintre romani (adica din populatia tarii) nu au mers anul trecut deloc la teatru. Ce ne spune asta? Pai, populatia tarii traieste jumatate la sate, unde nu exista teatre; ramanem cu 50% din populatie. Inca vreun un sfert traiesc in orase mici, unde iarasi nu exista teatre; au ramas cam 25% din populatia Romaniei. Sa mai punem la socoteala si vreo 2-3 milioane de migranti, despre care nu stim ce fac (dar probabil nu au cum sa mearga la teatru) si 1-2 milioane de copii care sunt prea mici si varstnici care sunt prea batrani ca sa mearga la teatru. Cu ce ramanem? In cel mai bun caz cu 2-3 milioane dintre care peste un sfert au fost la teatru. Nu e mult, in nici un caz, dar nici asa de dramatic pe cat parea la inceput. Si poate ca ceea ce spun aceste cifre „dramatice“ nu este doar ceva despre „incultura“ romanului, ci si ceva despre faptul – poate pe buna dreptate „dramatic“ – ca nu avem teatre, cinematografe, librarii etc. La fel de dramatic este, de pilda, faptul constatat de acest barometru si neglijat de public ca pentru elevi nu exista practic nici o oferta culturala specifica varstei. Asta suna a glicemie de peste 200 si cere o interventie profesionista si urgenta!
Cam la asa ceva poate folosi un „barometru de consum cultural“…
Sociologul Vintila Mihailescu, membru in Consiliul Stiintific al Institutului National pentru Cercetare si Formare Culturala, autoritate care a supervizat Barometrul de Consum Cultural 2014, a oferit explicatiile de mai sus la solicitarea „Suplimentului de cultura“.