In primele ore, nici o explicatie. Probabil o defectiune tehnica, zic expertii. A doua zi, apar primele zvonuri: copilotul, un tanar de 27 de ani cu 600 de ore de zbor la activ, nu l-a mai lasat sa intre pe capitan, care iesise o clipa din cabina (la fel ca-n cazul prabusirii unui avion al Mozambique Airlines, in noiembrie 2013). Capitanul introduce codul care deschide usa, copilotul blocheaza usa, capitanul striga la el, copilotul nu raspunde, dar i se aude respiratia pana in momentul prabusirii. I se aude respiratia pana in momentul prabusirii. „O liniste de moarte.“ Asa descrie procurorul Brice Robin ultimele opt minute in cabina, „nici un cuvant, nici un tipat, nici o injuratura, nimic, nimic.“ („Frankfurter Allgemeine Zeitung“) Brice Robin, cel care conduce investigatia accidentului, confirma zvonurile: „Intentia a fost de a distruge acest avion“. Angela Merkel declara: „Noile informatii confera tragediei o dimensiune pur si simplu de neinteles. Asa ceva merge dincolo de orice ne-am putea imagina“. Copilotul, un om caruia ii incredintezi viata ta in momentul in care iti pui centura de siguranta si te gandesti daca sa ceri un suc de rosii sau unul de mere, a ales sa ucida 150 de oameni. Era mai simplu daca avionul avea o defectiune, atunci puteai da vina pe o piesa ruginita, pe un mecanism stricat, industria aviatiei s-ar fi straduit sa faca piese care sa nu mai rugineasca si am fi zburat linistiti mai departe. Dar pe oameni nu poti sa-i faci mai buni. Pe oameni cum e copilotul zborului 9525 Germanwings. Sau pe Costica Oprea, responsabil cu bufetul de la Liceul National, care, cand l-a vazut pe Benone Constantin pe strada, la Iasi, in ziua de 29 iunie 1941 (ziua Pogromului despre care vorbim atat de putin), a strigat: „Bai, si asta e jidan! Pe el, mai!“. Vorba lui Mark Twain, „Daca omul ar putea fi incrucisat cu o pisica, asta l-ar imbunatati pe om, dar ar deteriora pisica“.
