Acum vreo saptamana, cat treceam prin portia zilnica de filmulete amuzante, am dat peste o filmare cu o drona care mana o turma de oi. Din inaltimile ei de drona zburatoare, s-a descurcat excelent pe post de caine ciobanesc: a aranjat cele vreo 50 de oi intr-un grup coerent, le-a ghidat la stanga si apoi la dreapta si apoi in linie dreapta, spre iesirea de pe pasune. Frumos. Am zambit. Drone si oi, nu m-as fi gandit. Uite ca masinariile astea mai fac si altceva decat sa spioneze oameni si sa livreze pachete de la Amazon.
De atunci insa, de parca mi-as fi pus o pereche de ochelari speciali, vad peste tot doar viitor. De exemplu, am citit cateva zile la rand despre faptul ca Google, impreuna cu firma Johnson & Johnson, s-a pus pe construit roboti chirurgi. Cu extensii mai fine si mai stabile decat mainile unui om, robotii ar executa miscarile pe care i le comanda un chirurg, prin computer.
Daca robotii-chirurgi nu sunt foarte priceputi in ale conversatiei, in Japonia a fost creat un robot care sa poarte dialoguri atat de profesioniste, incat sa fie capabil sa ii tina de urat astronautului Koichi Wakata, care a trebuit sa stea singur pe Statia Spatiala Internationala timp de 18 luni. Micul robot, un Pinochio simpatic din metal, plastic si circuite, deja si-a indeplinit cu succes misiunea. La intoarcerea astronautului japonez pe Pamant, robotul a ramas singur cateva zile in plus pe Statia Spatiala, de unde a transmis urmatorul mesaj: „Sunt cam obosit, cred ca ma voi odihni un pic. Sper sa va uitati spre cer din cand in cand si sa va ganditi la mine“.
Recunosc, mesajul m-a cam frapat. Nu prea sunt pregatita sa ma uit la Univers si sa ma gandesc cu drag la roboti. Daca se vor supara vreodata pe mine ca nu m-am gandit suficient? De unde stiu ca nu vor aparea deodata pe Pamant, ca terminatorii cei rai, si ne vor pedepsi pe toti robo-indiferentii?
Dupa cateva cercetari rapide, am descoperit ca nu sunt singura cu astfel de anxietati. Bill Gates, fondatorul Microsoft, declara deschis ca se afla in tabara celor ingrijorati de super-inteligenta: „Mai intai, vor face mai multe treburi in locul nostru. Dar in cateva decenii, inteligenta lor va deveni suficient de puternica incat sa trebuiasca sa ne punem intrebari“. Stephen Hawking este si el de acord: „Crearea Inteligentei Artificiale ar putea fi cel mai mare eveniment din istoria umanitatii. Din pacate, s-ar putea sa fie si ultimul, daca nu invatam cum sa evitam aceste riscuri“. In acelasi club al pesimistilor se afla si directorul de la Tesla, precum si Steve Wozniak, co-fondatorul Apple.
Avand in vedere ca nu am nici macar un doctorat, parca nu i-as contrazice. Dar o fac specialisti in domeniul Inteligentei Artificiale, domeniu in care nici o personalitate mentionata mai sus nu este, de fapt, experta. „Robotii rai“ raman deocamdata doar o frica generata de filmele tipice de science-fiction. Cercetatorii in inteligenta artificiala sustin ca suntem extrem de departe de momentul in care vom reusi sa simulam pana si inteligenta unui soricel. Mai mult, chiar daca super-robotii pot sa fie mai eficienti decat noi intr-un anumit domeniu, de exemplu sa castige o partida de sah cu un om, acest lucru nu inseamna ca ei sunt mai inteligenti. Doar ca isi indeplinesc bine sarcinile primite.
Deocamdata, viitorul robotilor pare unul luminos. Ca un neon cu lumina rece.