„Paul Vinicius este mai orgolios asa, dar i-am facut si lui un portret“, a dezvaluit pictorul unui cuplu venit sa priveasca ultimul documentar difuzat in cadrul festivalului (Sala oglinzilor, despre spatiul din fostul sediu al Uniunii Scriitorilor care a acumulat istorie literara mai bine de jumatate de secol). „Am 1.500 de portrete realizate de-a lungul timpului, dar aici am adus vreo 200 si ceva. Scriitorii pozeaza cel mai bine, sunt cel mai usor de facut. Ei vorbesc incontinuu si in timpul asta eu ii desenez“, a explicat Murivale, inainte de a intra in sala de proiectie. Pictorul si Nora Iuga au fost cei doi invitati ai Emineschool care s-au molipsit din entuziasmul organizatorilor si i-au sustinut pana la capat. „Murivale a fost zilnic aici, a facut portrete. Nora Iuga a venit in prima zi si a stat sapte ore, sa se uite la opt filme. Sa stai atatea ore in scaun, de la proiectie la proiectie, la 84 de ani, e absolut admirabil“, a povestit Un Cristian, omul din spatele conceptului Emineschool.
„Am avut nevoie de ajutorul prietenilor“
Ce este de fapt acest Emineschool? „Festival de film dedicat culturii scrise“, au explicat organizatorii. Mai concret, timp de trei zile, la Cinema Union, au fost difuzate mai multe documentare despre scriitori importanti romani, dar si filme artistice cu inspiratie din lumea cartilor. Proiectiile au fost intercalate cu intalniri cu scriitorii-personaje (Nora Iuga) si cu regizorii unora dintre documentare (Vlad Rotaru si Marian Baciu, care au prezentat productii in premiera, Nino al meu si Sala Oglinzilor). „Ne-am dorit proiectii de calitate, de diverse genuri, pe subiecte diferite, indiferent de momentul in care au fost realizate. Prin cele doua premiere am vrut sa aducem elementul de noutate, sa le dam oamenilor motive in plus sa vina la Emineschool. Oricum, mare parte dintre filmele acestea, intr-o proportie coplesitoare, nu prea pot fi vazute nicaieri intr-un cinema. La primul festival de film cu specific literar au fost insa stranse laolalta“, ne-a declarat Eli Badica, PR-ul festivalului.
Aminteam mai devreme despre faptul ca Emineschool a avut buget zero. Nu a fost o figura de stil. „Pentru ca era vorba de o editie pilot, necompetitionala, fara buget, am avut nevoie de ajutorul prietenilor, cunostintelor si profesionistilor care au inteles perfect ce vrea acest festival, ce incercam sa construim prin intermediul sau, care sunt planurile de viitor in cazul in care acesta va functiona. Iar pentru asta nu putem decat sa le multumim ca au fost dispusi sa-si dea acordul ca filmele lor sa fie proiectate“, a mentionat Eli Badica. Unele proiectii au fost cu bilet, intr-adevar, dar conditia a fost impusa de Cinema Union, care a pastrat si putinele venituri astfel obtinute.
„Veneam foarte des la cimitir“
Putine pentru ca, la prima editie, numarul spectatorilor a fost sub asteptari. De fapt, acesta este al patrulea motiv pentru care Emineschool este inedit in peisajul cultural: organizatorii au fost sinceri cu privire la dimensiunea publicului. „Au fost spectacole cu cinci platitori si unele cu 60. Au fost grupuri de copii“, a declarat Un Cristian. „Au fost multi oameni pe care nu-i cunosteam si care ne-au rugat sa continuam si ne-au asigurat ca vor veni si la editia a II-a. Ceea ce, trebuie sa recunosc, ne-a incurajat – mai ales in primele doua zile, cand publicul a fost mai restrans (aproximativ 200 de spectatori), iar moralul nostru scazut. Am fost putin cam idealisti pentru contextul in care am organizat Emineschool – in sensul ca ne doream minim 300 de spectatori pe zi. Din calculele noastre provizorii, in cele trei zile de festival au participat peste 550 de oameni, atat la proiectii, cat si la evenimentele cu intrare libera“, a precizat si Eli Badica. Ghinionul organizatorilor, si din nou, nu e o figura de stil, a fost ca, in primele doua zile ale evenimentului, Bucurestiul a fost cotropit de o ploaie consistenta si rece.
„Veneam foarte des la cimitir, pentru ca ma simt foarte bine la Belu de cand eram adolescenta. Si o data, studenta fiind, am venit cu un coleg de facultate si ne-a prins o furtuna ingrozitoare, cu fulgere, cu tunete, mie mi-e ingrozitor de frica de fulgere. Unde sa ne ascundem, am intrat pe niste scari inguste de fier intr-un cavou, era intuneric bezna in acel cavou si auzeam niste fosnete sinistre si afara trasnea. Si ne era foarte frica. Si atunci ne-am lipit unul de altul si, la un moment dat, ca sa scapam de frica am inceput sa ne sarutam si ne-am sarutat tot timpul cat a durat furtuna si am iesit de acolo foarte veseli. Asta a fost intamplarea mea mai deocheata asa, dar foarte vesela pe care am trait-o la Belu“, iata ce marturisire au pierdut cei care s-au temut de ploaie si nu au venit la Union. Episodul a fost povestit de poeta in documentarul regizat de Vlad Rotaru, Aici Nora Iuga, difuzat in chiar prima zi de festival.
Mai mult, scriitoarea a fost prezenta si in sala. „Am vazut acest film de trei-patru ori in intregime si pe fragmente de mai multe ori, pentru ca nasterea lui a durat vreo sase ani. Cred ca destul de mult. Dar eu zic ca a meritat“, a precizat Nora Iuga, care in ciuda revizionarii s-a declarat surprinsa de unele fragmente din pelicula. „Acest film a fost schimbat de mai multe ori si de fiecare data mi se pare mai profund si mai nou“, a aratat poeta.
Va exista o editie a doua a Emineschool Bucharest Film Festival? Daca pana la anul nu se pune vreo taxa pe entuziasm, cel mai probabil ca da.
Distractie si educatie
Emineschool nu este, in ciuda numelui, un festival adresat doar elevilor, desi isi propune sa fie educativ. „Acest festival de film cu specific literar se adreseaza elevilor, liceenilor, studentilor, pe care ne dorim sa-i atragem prin audio-vizual, prin cinematografie, spre literatura. Insa nu se opreste aici, Emineschool isi propune sa intre sub pielea publicului larg. Are o componenta educativa tocmai gratie documentarelor cu si despre scriitorii romani pe care vrem sa-i promovam astfel – fac o paranteza si precizez ca acesta este unul dintre motivele pentru care, in programul festivalului, documentarele au ocupat un loc privilegiat; datorita acestora, oamenii pot afla, intr-un mod accesibil, mult mai multe lucruri despre un scriitor sau altul si, poate, se vor duce apoi spre literatura acestuia“, potrivit lui Eli Badica, PR-ul festivalului.