1.
Nu prea mi-am dorit sa fiu altcineva in viata. In general, m-am simtit (si ma simt) bine in propria-mi piele. Situatiile de exceptie, cum e si firesc, vin din copilarie.
Dupa ce am citit Cei trei muschetari, visam sa fiu, daca nu D’Artagnan, Athos, Porthos sau Aramis, macar un amarat de muschetar. Mi-am incropit si un soi de echipament de epoca, si un soi de spada, imi respectam (si inca imi mai respect) cu sfintenie cuvantul de onoare, dar tot nu mi-a iesit.
N-am reusit sa-mi castig decat un singur tovaras de arme, nici el prea increzator in puterile noastre de a ajunge muschetari, cu atat mai mult cu cat „oamenii lui Mazarin“ foloseau in loc de sabie vreo scandura smulsa de-a dreptul din gard sau bolovani de pe drum.
Zorro chiar am reusit a ma convinge o vreme ca sunt, pe baza unor ochelari decupati cu foarfeca dintr-o haina oarecare din sifonier. Dar nu m-a tinut decat pana a descoperit mama materia prima pentru ochelarii lui Zorro: una dintre fustele ei.
Winnetou nici n-am indraznit sa ma visez vreodata. Il iubeam prea mult. Ce mai, il adoram – Dumnezeul meu, Winnetou! Am plans o dupa-amiaza intreaga la moartea lui. N-am fost om vreo juma’ de an. Nu-i vorba, l-am mai intalnit ca personaj si in alta carte, Old Surehand, dar pentru mine deja murise pe bune la sfarsitul celui de-al cincilea volum din romanul care-i purta numele. Restul a fost fictiune. Sa-i fie sufletul linistit in vesnicele plaiuri ale vanatoarei. Am zis!
Dar toate acestea sunt visuri normale de copil zabauc care citeste carti pentru copii. Ce n-am sa inteleg in schimb e cum de mi-a placut mie pe-atunci Epopeea lui Ghilgames. Cert e ca, dupa ce am terminat-o, am ramas fascinat de incercarea lui Ghilgames de a ramane nemuritor. Mai ales de proba suprema pe care trebuia sa o treaca pentru asta: sa nu mai adoarma niciodata. Si, spre deosebire de povestile cu care eram obisnuit, eroul meu da gres: adoarme. Iar zeul lui nu mai poate de bucurie si de dispret:
— Iata-l pe omul cel tare care cauta nemurirea. Somnul, ca un vant puternic, a navalit asupra lui.
Noaptea, fara sa stie parintii mei, ma straduiam din rasputeri sa-l razbun pe Ghilgames, sa-i repet incercarea si sa inving. Ma bagam in pat si ma luptam cu somnul pana cand, inspre dimineata, cadeam butuc. Ai mei chiar ma considerau un lenes pe vremea aceea, dar habar n-aveau ca dormeam doar cate doua-trei ore din douazeci si patru. Putin mi-a lipsit si-as fi ajuns nemuritor!
Apoi am crescut si m-am deprins cu deliciul de nepretuit al somnului. Mai ales ziua. Din studentie, n-am mai avut somn de om normal, noaptea. Si pe masura ce am imbatranit, ora la care adorm e din ce in ce mai tarzie – intai a fost 1-2, acum 5-6. Nu reusesc sa mai am somn adevarat, adanc, odihnitor, decat o ora-doua, pe lumina. In rest – ironia sortii – nu ca nu vreau, nu mai pot sa dorm cat e intuneric afara. Raman treaz pana dimineata, indiferent cat de obosit as fi.
In fiecare noapte, cand ma fortez sa inchid ochii, de fapt, esuez uitandu-ma la neonul din strada sau la televizor o vreme. Apoi ma ridic, ma duc in bucatarie la laptop si scriu. De regula, povesti. Am zis!
2.
La prima ora a zilei – sau ultima a dead-line-ului pentru „Supliment“ – stau concentrat in fata foii albe, ma framant sa scriu o chestie.
Care nu-mi iese. Suna cineva la usa. Ma ridic ca desprins de pe alta lume si deschid usa repede-repede, aproape smulgand clanta. Ce sa fie? Un cersetor, pregatit probabil sa-mi spuna o poveste emotionanta. Care ma priveste inmarmurit o secunda si o rupe imediat la fuga pe scari. Incui usa strangand din umeri.
Cand trec in dreptul oglinzii de pe hol, ma uit la mine. Mi-am legat parul cu un elastic, mot in varful capului, ca sa nu-mi vina in ochi. Restul neprins de elastic, imprastiat in zece directii. Iar pe obraz, niste dare negre precum cele ale luptatorilor de comando plecati in actiune – stersesem scrumul de langa scrumiera cu degetele, apoi m-am manjit cu el pe fata. Tricou negru, pantaloni negri, fata neagra cu dungi. Si-l inteleg pe sarmanul cersetor: in loc de un cetatean milos, i s-a parut ca a dat peste o combinatie dubioasa de racket si capetenie indiana furioasa.