Daca spun ca setul este exceptional, motivul principal il constituie, desigur, marturia calitatii muzicii sub bagheta lui George Enescu la pupitrul unei mari orchestre, intr-un moment de varf al carierei. De o calitate absolut remarcabila sunt si transferurile digitale realizate de unul din cei mai talentati ingineri de sunet ai timpurilor noastre, Ward Marston, cel in posesia caruia se si afla unul din acetatele de origine ale celei de-a doua transmisiuni radio, avandu-l ca solist pe pianistul Rudolf Serkin. Celelalte acetate, din 1937, provin de la colectionarul Kevin Mostyn. De amintit la un asemenea set de comemorare sunt si producatorii, Robert Manari, autor si al unor copioase note in livretul CD-ului, si S. Alhara.
Al treilea motiv de a califica inregistrarile exceptionale sunt anunturile live, ce preced piesele concertului din 1937, facute de un compozitor si critic muzical cunoscut in epoca, Deems Taylor, la acea data si consultant muzical al retelei de radio Columbia. In deschiderea concertului se amintea, altfel, ca era al saptelea an de transmisiuni radio Columbia, preluate nu numai de retelele afiliate din Statele Unite, dar si de cele ale Companiei Radio din Canada, realizate printr-un aranjament special cu presedintele Societatii Filarmonice a Orchestrei Simfonice din New York. Concertul de duminica seara, 31 ianuarie 1937, era transmis din Carnegie Hall, iar NYPSO era dirijata „pentru prima oara de faimosul compozitor George Enescu, al doilea dintre cei trei dirijori ce conduce fiecare, timp de doua saptamani, in aceasta stagiune“.
In programul concertului din 31 ianuarie 1937 s-au aflat Uvertura la Nunta lui Figaro si Simfonia in sol minor, KV 550 de Mozart, doua extrase din opera lui Ion Nonna Otescu, De la Matei citire (Simfonia lacului si Preludiul la actul al II-lea) si Simfonia a 2-a in Do major, op. 81 de Schumann. Dintr-o a doua transmisie live, de la 6 februarie 1938, se pastreaza inregistrarea Concertului Nr. 5 pentru pian si orchestra, „Imperialul“ beethovenian, cu Rudolf Serkin.
Robert Manari, autorul livretului CD-ului, este de parere ca ambele „concerte ofera o marturie ampla ca Enescu era placut si profund respectat de Orchestra NYPS, cunoscuta la acea vreme, pentru comportamentul ei ireverentios fata de alti dirijori, drept «Murder Incorporated» sau «Mafia lui Toscanini». Faptul apare cel mai bine reliefat in Mozartul lui Enescu, relaxat si cu timpi foarte mult pe partea sensibila, demonstrand extrem de multa cooperare si spirit din partea orchestrei, in ceea ce, in ultima instanta, se dovedeste a fi o interpretare cu totul memorabila. Schumann-ul lui Enescu este o alta interpretare clasica, dar in forta, intr-o lectura, de asemenea, unica, beneficiind mult de intelegerea de catre compozitor a structurii lucrarii si a sunetului orchestral“.
Emotionant pe acest set de discuri Opus Kura este sa asculti si comentariul facut in 1937 de criticul Deems Taylor despre Enescu, biografia, opera si personalitatea sa, in deschiderea partii a doua a concertului. Criticul incepe prin a aminti un dineu public la care a avut ca invitati la masa sa mai multi muzicieni, intre care „marele virtuoz al flautului George Barrère. Printr-o simpla coincidenta am discutat despre muzica si muzicieni. In cursul discutiei, cineva a intrebat, care dintre compozitorii in viata, dupa opinia Dvs., va mai fi amintit peste o suta de ani drept cel mai mare al timpului nostru? […] In cele din urma, dl. Barrère a spus: «daca largim definitia noastra, vorbind de cel mai mare muzician al vremii noastre, eu v-as putea spune cine va fi. Va fi… George Enescu». Si am descoperit ca aceasta este opinia multora dintre colegii nostri in ce-l priveste pe dirijorul invitat de astazi. El este ceea ce ar putea fi denumit un «muzician al muzicienilor». La fel de eminent in trei, posibil patru, domenii ale muzicii. Compozitorii il privesc cu admiratie si cu respect in calitatea sa de compozitor. Violonistii profesionisti se inghesuie la recitalurile sale peste tot si ori de cate ori canta in public. Dirijorii vorbesc despre el ca despre un maestru al mestesugului lor. Iar pianistii mi-au spus ca daca isi ia timpul sa lucreze, ar putea sa-si ocupe un loc al lui in prima linie a pianistilor contemporani“…
*George Enescu conducts NYPSO (Live Recordings 1937 & 1938). Opus Kura OPK 2112/3, 2015