dar maine trebuie sa merg la serviciu. Cobor Copoul aproape pustiu in viteza, virez prin fata Agentiei TAROM inspre Strada Garii si incetinesc, atent la liniile de tramvai.
Din mers, de pe trotuarul intunecat de copaci, pare ca aud vocea unui cetatean care ma striga:
— Domnu’, domnu’! Stati oleaca.
— Vreau sa trec nepasator mai departe, apoi incepe sa ma mustre constiinta. Daca e un om in nevoie? Opresc, dar nu-l vad inca bine pe apelant.
— Buna seara, imi striga prietenos vocea.
— Buna!
— Ce mai faceti, va plimbati cu bicicleta?
Omul are spirit de observatie. Sau ma ia pe departe, trage de timp. Sigur imi cere ceva. Incep sa pariez in minte: bani sau o tigara.
Ma apropii si il vad mai bine. Iese si el pe jumatate la lumina neoanelor, ca dintr-o grota. E baut, dar nu mort de beat. Mai degraba in curaj:
— Nu cumparati un estictor?
Ma abtin sa nu izbucnesc in ras.
— Un ce?!
— Un estinctor.
Trage din intunericul copacilor un extinctor mai mare decat cel obisnuit, de masina. Il ia in brate si mi-l prezinta:
— Marfa buna!
Ma gandesc de unde l-o fi avand. Pare ca ezitarea mea ii creeaza sperante, asa ca i le tai scurt:
— Multumesc. Nu.
— Hai, ca-l dau ieftin.
Incepe sa ma roada curiozitatea.
— Cat?
— Douazeci de lei.
Imi starneste cheful de negociere:
— Mult.
— Hai zece.
— Nu, nu-mi trebuie.
Cetateanul e evident necajit, dezamagit de o asa remarca.
— Haideti, domnu’, nu gasiti unul mai ieftin nici in bazar.
Plusez.
— Dar merge?
— Merge, da-l dracu’, de ce sa nu mearga? Il putem verifica.
— Cum?
— Tragem asa de aici!
Imi arata cu gesturi imaginare procedura.
— Si daca asa se consuma, zboara toata solutia din el?
Cu intrebarea asta il cam inchid. Il scot tot eu din incurcatura, trecem peste momentul penibil:
— Ei, nu-i nevoie acum. Intrebam si eu de curiozitate. Nici n-am ce face cu el.
— E bun la incendii.
— Pai, am unul la masina.
— Asta-i mai mare. E de tren. Ala de masina nu-i bun la incendii mai mari, insista el sa-mi aduca si mai multe argumente.
— La incendii mai mari, fug si chem pompierii, nu dau cu extinctorul.
— Pana vin pompierii, e bine sa aveti lucrul dumneavoastra.
Imi aprind o tigara, ca sa rumeg sfatul profund.
— Nu, nu cumpar. Nici daca l-as vrea, n-am cum sa-l car pana acasa.
— Va ajut eu.
— Nu, iau o decizie finala. Noapte buna.
— Dar imi dati si mie o tigara?
Ii dau una. I-o si aprind.
— Noapte buna, imi spune el.
Isi ia extinctorul sub brat si se indeparteaza pufaind din tigara.