Jocuri in curtea din spate a fost rapid remarcat de specialisti pentru acuratetea regizorala, stiinta elaborata de a lucra cu actorii, pe jocul carora miza intreaga montare. Interpreti erau cinci colegi de la UNATC (Ioana Manciu, Pavel Ulici, Florin Hritcu, Cezar Grumazescu, Vlad Pavel), care jucau impecabil, iar asta se datora si priceperii lui Bobi Pricop de a-i fi adus la unison intr-o forma extraordinara. Spectacolul a fost preluat de Teatrul ACT din Bucuresti si a avut o cariera indelungata in tara, fiind invitat si la evenimente internationale importante. In 2013, o reprezentatie a fost sustinuta si la Iasi, in cadrul Festivalului International de Teatru pentru Publicul Tanar (FITPTI). Legaturile tanarului regizor cu FITPTI au continuat si anul trecut, cand selectia a inclus in programul evenimentului un alt spectacol foarte bun de-al sau, Contra iubirii de Esteve Soler, lucrat la Teatrul Tineretului Piatra Neamt.
Personal, l-am descoperit la una dintre intalnirile din Festivalul National de Teatru, cand era invitat la o discutie alaturi de alti doi tineri regizori. Mi-a placut contrastul dintre Bobi Pricop si ceilalti invitati, felul sau deschis, sincer, simplu de-a vorbi despre ceea ce vrea sa faca, despre ce inseamna regia si arta scenica pentru sine. Selfie: „Sunt un tanar care se exprima prin teatru. Incerc sa imi fac treaba cat mai bine, atat cat ma pricep. Mi-am propus sa vad daca se poate face meseria asta fara incrancenare sau alte tertipuri. Regia e o cautare“. In privinta mentorilor, in fruntea listei se afla doamna Sanda Manu, care i-a fost profesoara la clasa de Actorie de la „Spiru Haret“. „Teatrul trebuie sa spuna ceva celui care-l priveste. Sanda Manu a fost cea care mi-a deschis ochii si m-a invatat teatru. Ca sa pot merge mai departe onest cu mine insumi, am nevoie sa-mi pastrez un soi de indoiala. N-am sa uit niciodata una dintre vorbele doamnei Sanda Manu referitoare la «vesnica noastra nemultumire»“, spune artistul. Tudor Marascu, profesorul de la Regie, si Ducu Darie, la Master, l-au influentat profesional. Cum a ajuns sa studieze teatru? Aparent, firesc: „Am intrat in clasa a X-a in trupa de teatru a Liceului «Petru Rares» din Piatra Neamt, si acolo, in sala aceea mica de festivitati, am descoperit o lume de care nu m-am mai putut desprinde. Cred ca au avut un impact foarte mare si festivalurile de teatru in limba engleza pentru adolescenti de la Timisoara, Arad, Bacau. Apoi a urmat scoala pe care am facut-o cu doamna Sanda Manu, care a avut un impact capital asupra mea“. Spre deosebire de alti colegi din tanarul esalon, care au fost cand sus, cand jos, iar unii au ramas mai mult in zona asteptarilor, el a avut un parcurs profesional si valoric constant, a ramas tot timpul pe val. „Cred ca logica sus/jos poate distorsiona perceptia. Incerc sa nu confund lucrurile: evident, imi doresc sa lucrez cat mai mult si sa descopar lucruri noi cu fiecare spectacol. Dar asta nu poate functiona la comanda. Se intampla sau nu se intampla. Si e in regula sa nu se intample. E periculos sa incerci sa indeplinesti toate asteptarile, la fel cum e periculos sa nu ai tu asteptari de la tine. Pe viitor, mi-am propus sa lucrez si cate un proiect pe an ca actor. Si imi doresc foarte mult sa fac film.“
Un alt spectacol foarte bun al sau este Profu’ de religie de Mihaela Michailov, la Teatrul National Craiova, un spectacol de teatru educational realizat pe o tema ardenta a invatamantului romanesc, studierea religiei in scoala. In 2014, Bobi Pricop a fost asistentul de regie al lui Robert Wilson la productia acestuia cu Rinocerii de Eugène Ionesco (Teatrul National Craiova). La Bucuresti, a lucrat la Sala Liviu Ciulei-Laborator a Teatrului Bulandra – Contra progresului de Esteve Soler, autor cu care s-a mai intalnit cand a facut spectacole-lectura cu trilogia lui la Laboratorul de text contemporan de la UNATC, o initiativa a Mihaelei Michailov si a profesorului Nicolae Mandea. Si cum de regizori buni are nevoie toata lumea, Bobi Pricop a lucrat deja si in Franta, la Paris, Amalia respire profondément de Alina Nelega, la Théatre les Déchargeurs. Spectacolele sale au fost selectate si premiate in numeroase festivaluri de teatru din Romania, Moldova, Franta, Polonia, Macedonia, Germania si Italia.
Lui Bobi Pricop nu-i prea place sa vorbeasca despre sine si creatiile sale. La intrebarea mea despre cum lucreaza, care e algoritmul sau regizoral, mi-a raspuns ca nu are unul: „Nu am constientizat inca un algoritm bine definit. Am descoperit in schimb ca functionez mult mai bine atunci cand fac pur si simplu lucrurile cu bucurie si fara incordare. Am avut o perioada in care am incercat sa inteleg mecanismul procesului creativ, dar asta nu facea decat sa-l blocheze“. Si cum orice regizor se exprima prin actor, o intrebare inevitabila era legata de relatia sa cu trupele stabile din teatrele pe unde a lucrat: „Ideal ar fi sa te dezvolti ca actor intr-o echipa dornica de performanta. La modul cel mai concret, salariile din teatre nu sunt tocmai tentante. Insa, atat timp cat inca exista o farama de entuziasm, putem porni de acolo“.
Iar in privinta teatrului, a rosturilor sale, a puterilor lui de a influenta lumea, de a o schimba, tanarul regizor considera ca „teatrul poate ridica niste semne de intrebare, te poate indemna catre autoanaliza, poate veni in intampinarea unor nevoi ale spiritului. Dar o evolutie se poate produce doar de la nivelul individului si ea vine intotdeauna din interior. Teatrul poate stimula, poate accelera o schimbare care a incoltit deja“.
In 2015, Bobi Pricop va fi artistul asociat al FITPTI, concretizarea colaborarii cu trupa Teatrului „Luceafarul“ urmand a fi prezentata in cadrul celei de-a VIII-a editii a festivalului, programata intre 4 si 9 octombrie.
Galerie foto
