Pe John Oliver il mai aman putin, dar pe Tom e imposibil sa-l aman, tocmai a terminat filmarile la The Revenant, cel mai nou film al lui Iñárritu, a semnat contract pentru inca trei filme din seria Mad Max, s-a apucat sa faca o miniserie teve pornind de la o poveste scrisa impreuna cu tatal sau si a aparut joi la premiera filmului Child 44, unde joaca rolul unui comisar hotarat sa prinda mort-copt un criminal in serie, intr-un URSS stalinist in care „nu exista oficial nici o crima“. Ministerul Culturii din Rusia a vazut deja filmul si a decis sa-l interzica, pretextand ca distribuitorii au vrut sa-l retraga: „Opinia ministerului si a distribuitorilor coincide: e inacceptabil sa aratam un astfel de film in apropierea aniversarii a 70 de ani de la victorie“. Victorie impotriva nazistilor, desigur, care urmeaza sa fie sarbatorita pe 9 mai printr-o parada gigantica in Piata Rosie. Pe scurt, filmul are doua probleme:
1. Ponegreste regimul stalinist (versiunea rusilor), 2. E pur si simplu prost (versiunea „The Guardian“). Din punctul meu de vedere, n-are nici o problema, pentru ca joaca Tom Hardy in el si oricum o sa-l vad, asa cum i-am vazut toate filmele de pana acum. Si o sa mai citesc de cateva ori paragraful final dintr-un portret aparut in „Esquire“-ul britanic, in care jurnalista transcrie ce i-a spus Hardy intr-un magazinas Crock A Doodle din Calgary, Canada: „Nu-s un multi-multi-milionar; n-am destui bani ca sa supravietuiesc pentru tot restul vietii si sa am grija de prietenii si familia mea, dar as prefera oricand sa ma pot duce linistit la Crock A Doodle si sa fiu cu cainii mei si sa merg pe strada si oamenii sa ma stie si sa-mi zica «Buna». Asta-i ceva minunat, e ca si cum as fi intr-un serial dintr-ala de moda veche, Cheers sau ceva de genul, numai ca-n viata reala. Ma cunosti? Foarte bine. Minunat. E tare. Genial. Ador chestia asta. Cel putin stiu ca nu-s singur pe lume“.