Toti acesti specialisti pretind, macar in sinea lor – daca nu cu voce tare, la lumina zilei –, ca stiu mult mai bine decat tine ceea ce inseamna o carte. Si se comporta ca atare. Toti se vor crede specialisti, mai putin autorul care, de cele mai multe ori, e vazut drept un banal si oarecum stangaci prestator de servicii, asteptandu-se de la el doar sa respecte principiul „Clientul nostru, stapanul nostru“. Ori altfel spus: „Sluga, casca gura, beleste ochii la ce vrea boierul care te tine in viata“. Si – subliniez, numai daca esti incredibil de norocos, altfel te pandeste o indiferenta cat neantul – boierii vor incepe sa-ti dea, sfatosi, lectii.
Mai intai iti vor lua la disecat numele. Cine esti tu? Daca nu s-a auzit des de tine in presa, in special la televizor, in topurile bloggerilor, in gura profilor de literatura, nu existi. Daca nu faci parte dintr-un top de maximum zece nume pe care le retin fara sa se uite pe ceva agentii de vanzari, librarii si publicul larg, in general, n-ai nici o sansa. Ca vinzi 200 de carti, ca vinzi 2.000, tot scriitor de cartier mori. Aproape ca nici nu merita sa-ti mai bati capul, fara sa vii cu altceva (in schimb, daca-ti stiu numele de undeva, poti sa publici si instructiunile de folosire a fierului de calcat. Oricum te cumpara, chit ca te citesc sau nu, ca inteleg ceva sau nu).
Altceva care sa conteze ar putea fi titlul (continutul e doar o anexa neglijabila). Si-l vor diseca si pe acesta. Sa nu fie unul banal. Trebuie ceva tipator, ceva care sa le zdruncine din temelii frigiditatea fata de literatura autentica. Sa fie ca un par in moalele capului. Sa le gadile pana la hohote, pana la lacrimi, orgoliul. Sa-i faca sa se creada cool, destepti. Apropo de asta, ofer gratis un pont: orice carte, indiferent de calitatea si de genul ei, va avea vanzari duble decat in mod obisnuit, daca va cobori la maximum de scabrosenie si de disperare pentru a atrage atentia, parodiind un bestseller al zilelor noastre: Suge-o, Ramona!. Pun pariu: orice autor, indiferent ce scrie, va vinde de doua ori mai mult decat in mod obisnuit, daca isi va intitula cartea Suge-o, Andrei! (pastrand numele faimosului autor cu „peste un milion de cititori online“).
Daca esti extrem de norocos si te incadrezi in parametrii corecti de nume si/sau titlu, e posibil sa ai parte de acestea: Editorii te vor publica deindata. Redactorii si tehnoredactorii vor tine cont si de parerile tale. Agentii de vanzari nu-ti vor mai trece cartea la categoria „parasute“, vor avea grija sa ceara un reprint cand 70-80 la suta dintre exemplare se epuizeaza in doua-trei luni. Librarii nu te vor mai plasa in cel mai intunecat colt al afacerii lor, nu te vor refuza pentru ca faci parte din colectia de „carti-mici-si-albe-sau-mari-si-negre-care-nu-se-vand“ si te vor considera „un-dan-puric-o-mihaela-radulescu-un-feng-shui-de-pus-in-vitrina“. PR-istii nu-ti vor mai explica de ce nu e bine sa publici o carte vara, de ce nu-i momentul potrivit sa apari acum. Ziaristii nu te vor mai intreba cu mila, dar isteric: „Cat, cat castigi din scris?“. Criticii literari nu te vor mai cauta de profunzime si de valoare estetica, ca pe gaina de oua. Traducatorii nu vor mai astepta sa te cunoasca personal ca sa-ti citeasca, la doi ani dupa asta, o carte. Cititorii nu te vor mai judeca in functie de simturile lor tocite de clisee si de filme hollywoodiene, in functie de „nu-ma-intrista-distreaza-ma“, de „nu-ma-plictisi-baga-mai-multa-actiune-sau-dragoste“, nu se vor mai trage cu tine de sireturi pe Facebook, pentru simplul fapt ca le-ai acceptat „cererea de prietenie“. Rudele se vor gandi de doua ori inainte sa te chestioneze retoric de ce te ocupi de literatura si nu de ceva serios. In general, daca au auzit de numele tau la televizor, daca ai titlul potrivit, mai ales daca s-a facut un film dupa cartea ta, toti specialistii se vor pretinde mai putin specialisti. Nu pana intr-acolo incat sa accepte ca tu, autorul, te pricepi mai bine la carti decat ei, dar, orisicat, vor recunoaste ca ai ceva de zis in apararea ta.
Astfel si altfel, in conditii normale, daca te pastrezi un om cu capul pe umeri, ajungi sa-ti explici la un moment dat de ce bucuria de a publica o carte se poate transforma intr-o imensa greata, indiferent daca ai sau nu succes cu ea.