Publicat in 1946, la opt ani dupa ce a castigat Nobelul, Pavilionul femeilor, roman de maturitate si de migaloasa analiza psihologica, descrie o lume in transformare, deopotriva interioara si exterioara. Protagonista lui, doamna Wu, o nobila descendenta a unei vechi familii din China, organizeaza viata ei si a numeroaselor sale rude intr-o perioada in care tara insasi trece prin schimbari profunde. Cu putin inaintea izbucnirii celui de al Doilea Razboi Mondial, cutumele milenare incep sa se clatine sub impactul noului care patrunde in tara cu pregnanta unor adevarate schimbari atmosferice. Modelele pe care se construisera timp de mii de ani relatiile de familie si raporturile dintre indivizi incep sa se deschida ca urmare a contactului cu ceea ce indeobste numim modernitatea de factura occidentala. Asa se face ca, pe masura ce povestea doamnei Wu isi urmeaza cursul, un intreg canon care hotara, prin traditie, rostul unei existente este pus in discutie.
Momentul cu care se deschide cartea este unul de o semnificatie radicala pentru doamna Wu. Dupa ce implineste 40 de ani, aceasta decide sa-si retraga prerogativele de sotie si sa aleaga pentru domnul Wu o concubina. Decizia ei ii uimeste si ii contrariaza pe toti ai casei. Lasand la o parte faptul ca ideea de a aduce in casa o a doua sotie tine de o traditie pe care foarte multi din familie o considera retrograda, nimeni nu intelege ce ar putea-o impinge pe stapana casei catre o astfel de hotarare. Sotul ei o respecta si ii era fidel, doamna Wu fiind prezentata ca intruchiparea unui ideal eterat de gratie si distinctie: o femeie de o frumusete pe care poate numai intelepciunea i-o intrecea si, in acelasi timp, o forta in jurul careia gravita intreaga curte. Pe masura ce povestea inainteaza si aduce la suprafata o intreaga increngatura de relatii intre numerosii membri ai acestei vechi familii, motivatiile doamnei Wu devin tot mai limpezi. Dupa o viata traita in spiritul datoriei fata de stramosi, fata de familie si fata de un sot care, intelectual si spiritual, ii era inferior, doamna Wu vrea sa fie libera. Nu mai vrea sa aduca pe lume copii si nici sa traiasca un erotism ritualizat de datorie, ci sa se retraga in propria curte si sa mediteze la subiecte care ii aduc altfel de satisfactii. Numai ca lucrurile nu se aranjeaza atat de simplu, pentru ca doamna Wu tine sa isi faca iesirea din dormitorul conjugal in propriii termeni si sa ramana ea cea care controleaza totul intre zidurile propriilor curti. Ea pune la cale casatoriile fiilor, ea tine toate socotelile casei si tot ea alege noua concubina a sotului. Incercand sa dirijeze vietile tuturor, doamna Wu, care initial se prezinta drept intruchiparea unui ideal de noblete, frumusete si intelepciune, incepe sa arate trasaturi din spectrul opus: egoism, cruzime si chiar dispret fata de cei pe care ii considera inferiori, iar deciziile ei arunca intreaga casa in haos.
In acest punct de tensiune, intervine un episod, aparent minor, care orienteaza intreaga actiune intr-o cu totul alta directie. Daca pana atunci cititorul e introdus intr-o lume al carei exterior trebuie randuit in acord cu vechile cutume si cu vointa celor care sunt legatarii puterii derivate din acestea, din momentul in care doamna Wu il va cunoaste pe preotul crestin André, accentul se va muta catre dinamica interioara, catre viata ferita a sinelui.
Intalnirea dintre cei doi nu este spectaculoasa prin ceea ce se intampla in planul vizibil al actiunii, ci pentru forta cu care ea va orienta destinul protagonistei. Pentru doamna Wu, aceasta legatura este transformatoare si ea ii reveleaza iubirea – o comuniune emotionala care alimenteaza nevoia de cunoastere si care pe ea o face mai buna, mai prezenta si mai plina de compasiune pentru cei din jur. In cazul doamnei Wu, revelatia se petrece in absenta strainului si este cu atat mai puternica. Atat de puternica, incat reuseste sa puna in miscare nu doar capacitatea ei de a-i intelege pe ceilalti, oricat de diferiti, ci si de a actiona in asa fel incat sa fie libera, fara ca libertatea ei sa se intemeieze pe suferinta celorlalti. Discutiile cu parintele André deschid subiecte de meditatie care, treptat, o fac pe protagonista cartii sa se apropie de cei din jur intr-un mod mult mai putin intransigent. Cu toate acestea, intelegerea la care doamna Wu ajunge poarta, cel mai adesea, semnele unei superioritati constiente de sine pe care naratorul romanului nu i-o poate retrage protagonistei nici macar atunci cand aceasta pare a avea revelatia modestiei. Asta ar fi poate singura obiectie adusa modului in care Pearl S. Buck a gandit acest personaj, altfel foarte sofisticat.
Punand in discutie erosul, credinta si libertatea, intr-o maniera proprie mai degraba dialogului filozofic, si nu unui roman care promite si atmosfera, si cronica de moravuri, si patina istorica, Pavilionul femeilor este o carte cu mult mai multe de oferit decat ar lasa sa se inteleaga titlul. In afara de cateva contraste ingrosate intre, sa spunem, diafanul in al carui regim alege sa traiasca doamna Wu si concupiscenta in care se izoleaza si sotul, domnul Wu, dar si cea mai apropiata prietena a ei, romanul e facut din gradatii fine si din contradictii care tin viata personajelor intr-o dinamica revelatoare de sensuri. In romanul lui Pearl S. Buck, prim-planul nu este ocupat de ceea ce se petrece in exterior, ci tocmai de revelatiile care se produc in „pavilionul femeilor“, cadru deosebit de important in ierarhia spatiala a acestei vechi familii, un adevarat receptacul pentru traditii si pentru ritualurile alambicate ale senzualitatii si datoriei.
Ca in orice poveste care pune in contrast traditia cu schimbarea, prin prisma relatiilor dintre sexe, si aici ies la suprafata foarte multe raporturi care intriga si revendica discutii mult mai ample decat suporta o simpla cronica de carte. Esentialul, in Pavilionul femeilor, tine de puterea de patrundere a unei scriitoare cu ochi pentru detalii pe cat de evanescente, pe atat de definitorii pentru lumea descrisa, o scriitoare care transmite, prin tot ceea ce scrie, o nevoie febrila de cunoastere si de intelegere.
Pearl S. Buck, Pavilionul femeilor, traducere din limba engleza si note de Ioana Opait, Editura Polirom, 2015
Galerie foto
