Inainte sa moara, Derek Sheperd a trecut prin urmatoarele: a fost inselat, a fost dat in judecata pentru malpraxis, a fost impuscat si operat pe cord deschis, a supravietuit prabusirii unui avion in padure, s-a operat la mana cu o procedura experimentala de transplant de nerv, si-a pierdut prietenul cel mai bun, un copil, cainele, un nepot si inca alti vreo cinci prieteni apropiati. Toate acestea imi miros a „statistic imposibil“. De fapt, cantitatea de nenorociri, accidente si alte drame care se intampla in vietile personajelor de seriale este de-a dreptul covarsitoare. Mi-e mila de ele.
In urma cu trei ani, statisticienii de la Open University, Marea Britanie, au realizat chiar o cercetare privind orasele cu cele mai mari rate ale criminalitatii din seriale. Cea mai violenta comunitate era micutul oras Cabot Cove, inventat pentru serialul Verdict, Crima. La o populatie declarata de 3.500 de persoane si aproximativ 21 de crime pe an, Cabot Cove era de 50 de ori mai violent chiar decat Honduras, adevarata capitala mondiala a crimei. Un alt studiu arata faptul ca spitalele fictive au o rata a mortalitatii de noua ori mai mare decat spitalele reale, iar doctorii trateaza de patru ori mai multe accidente sau probleme psihiatrice decat in realitate.
Serialele sunt deci un loc periculos pentru personajele lor. Pana recent nu erau insa un loc periculos pentru personajele principale, scenaristii preferand sa trateze moartea personajelor dupa asa-numitul algoritm Disney: la fel ca Alba-ca-Zapada, personajele principale isi reveneau din orice intalnire cu moartea. Asa s-a explicat cum de, timp de 30 de episoade, am visat impreuna cu Pamela ca Bobby ar fi decedat, pana cand un singur episod din Dallas a sters cu buretele un sezon intreg.
Unul dintre primele seriale care a incalcat regula de aur a fost Naufragiatii (Lost), in care a murit cel putin cate un personaj important pe sezon. Surpriza din scenariu era atat de importanta si de calculata, incat actorii aveau clauze stricte in contracte pentru a-i impiedica sa dea presei orice indicatie legata de viitorul lor in serial. Acum, in Games of Thrones, omorarea vreunui personaj important a devenit o banalitate si este deja asteptata. Pentru moartea lui Brody, unul dintre cei doi poli ai firului narativ din serialul Homeland, scenaristii au ales o solutie destul de usoara: aceasta a survenit la sfarsitul sezonului, iar la revenirea serialului ruptura a parut mult mai fireasca. In cazul lui Will, din Sotia Perfecta (The Good Wife), iesirea din serial a fost abrupta. Avocatul a fost impuscat spre mijlocul sezonului, scenaristii preferand sa-i acorde serialului suficient timp pentru reconfigurarea povestii in jurul vidului lasat de moartea unuia dintre personajele principale.
Am ajuns si la doctorul McDreamy, Derek Shepered din Grey’s Anatomy, care a parasit serialul in urma cu doua saptamani. Un barometru subiectiv, personal si neoficial al postarilor de pe Facebook imi arata ca este disparitia care a frant cele mai multe inimi. M-am intrebat daca este legitim si rational sa suferi la moartea cuiva care nu a existat decat in acea minunata lume pe care o numim fictiune. Dupa 10 sezoane, 242 de episoade si aproximativ 15.000 de minute din viata mea pe care le-am acordat acestor fiinte inchipuite, am sa raspund intelectual, in cuvintele lui Meredith Grey: „Se pare ca nu avem nici un pic de control asupra propriilor noastre inimi“.