Timp de trei zile, specialistii au luat in vizor soarta jurnalismului si, in special, a jurnalistului de televiziune, dar si din celelalte medii, analizand schimbarile produse de fenomenul de digitalizare. „Jurnalismul se schimba in fiecare zi si trebuie sa acceptam asta, precum si faptul ca jobul nostru in sine se schimba, de asemenea“, a declarat Hans Jessen, jurnalist ARD Berlin. Cu toate acestea, chiar daca par sa se fi resemnat, nostalgicii jurnalismului clasic reusesc sa se adapteze cu greu noilor tendinte. „Se pierde totusi ceva odata cu digitalizarea, se pierd nuantele care ne fac uneori viata mai frumoasa“, a spus Liviu Tudorache, jurnalist senior al TVR Iasi. Pe de alta parte, Daniel Condurache, profesor al Departamentului de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii din cadrul Universitatii „Al.I. Cuza“ din Iasi, sustine ca „este un moment in istoria presei cand tehnologiile au luat-o inaintea teoriilor care vin din urma. Noi nu traim o mica schimbare, ci o ruptura de paradigma, intre doua lumi complet diferite, lumea digitala si cea analogica“. In ciuda acestei rupturi, internetul ofera numeroase beneficii atat institutiilor media, cat si consumatorilor. „Paleta digitala este mult mai larga decat cea clasica. Exista tot felul de incercari de adaptare si de a face cumva trecerea cat mai lina. Suntem in faza in care ziarele, revistele, televiziunile incep sa fie un amestec de text, de voce, de imagine si de interactivitate. Povestea insa este singurul punct fix in care se rotesc toate schimbarile si evolutiile tehnologice pe care le clamam, este punctul central si elementul care nu moare“, a precizat acesta.
Contrar efectelor nocive din peisajul media, Antony Dore, producator general al BBC Londra (studioul regional), vine cu o viziune optimista, aceea de a face „mai mult, cu mai putin“: „Sunt vremuri grele si provocari in viitor. Cu toate ca avem mai putin, trebuie sa facem mai mult. Ca jurnalisti de televiziune trebuie sa ne adaptam la online. A fi doar un simplu jurnalist de televiziune este o parte din istoria Antica.“ Acesta propune institutiilor media sa isi organizeze redactiile in asa fel incat sa lucreze eficient pe toate mediile pe care le pot pune la dispozitie publicului. „Acum televiziunea inseamna sa te gandesti si cum poti ajuta celelalte medii, cum trebuie folosita tehnologia pentru rezultate mai bune. Daca te temi de noua tehnologie ramai in urma, nu ai cum sa evoluezi. Incurajez oamenii sa imbratiseze noua tehnologie, sa o accepte“, a subliniat Antony Dore. Mai mult, producatorul BBC pune accent pe utilitatea retelelor de socializare, sustinand ca „sunt foarte importante pentru a vedea ce simte, ce crede si ce vrea publicul“. Desi este constient de beneficiile acestora, Didier Desormeaux, coordonator al Université France Télévision, a recomandat jurnalistilor sa fie atenti atunci cand se folosesc de aceste instrumente: „Internetul poate fi paradisul pe pamant, dar si iadul in acelasi timp, este o adevarata palma data specialistilor in comunicare. Noi, jurnalistii, trebuie sa fim prezenti pe retelele de socializare, dar sa intelegem provocarile care le impun acestea. Trebuie sa stim la ce duce internetul, care sunt riscurile, ce avem dincolo de el.“
Declinul profesional si financiar din redactii
Potrivit invitatilor seminarului, revolutia digitala a prins institutiile media pe picior gresit, avand in vedere conservatorismul de care au dat dovada si incapacitatea acestora de a se adapta cu usurinta la noile tendinte. Toni Hritac, redactorul-sef al „Ziarului de Iasi“, a prezentat in cadrul evenimentului realitatea economica din presa locala si regionala, invocand lipsa resurselor financiare, declinul profesional al jurnalistilor, reducerea drastica a veniturilor, dar si a numarului de angajati din redactii. „Este perioada cea mai dificila pentru presa locala de dupa ’89. Subfinantarea, dependenta de capitalul interesat al patronatului sau al liderilor politici, subdimensionarea redactiilor, presiunea pe cresterea audientei si sporirea influentei au indepartat foarte mult practicile redactionale de standardele deontologice“, a spus acesta. Mai mult, jurnalistul sustine ca presa duce lipsa de repere si ca, in goana dupa audienta, tabloidizarea informatiilor a luat amploare. „Nu mai e o competitie de jurnalism, ci de atletism. Conteaza cine ajunge primul, cine da exclusiv. Investigatiile sunt documentate partial si prezentate in maniere agresive si partinitoare“, a adaugat Toni Hritac. Totodata, acesta considera ca modelul clasic de finantare in cazul institutiilor media nu mai functioneaza, punand accent pe necesitatea adoptarii unui model sustenabil economic pentru ca presa sa continue sa existe. Cu toate astea, nu crede in modelele digitale care au prins contur in ultima perioada: „Cu venituri mai mici trebuie sa intretina atat canalele clasice, cat si media noua. E un cosmar greu de acceptat. Pe canalele online, continutul este sarac, lipsit de diversitate. A aparut o competitie a trisarii, «a furtului» de trafic. E un paradox. O audienta mai mare a site-urilor nu aduce venituri mai mari pentru ca acolo nu sunt venituri deocamdata sau sunt foarte mici“. De aceeasi parere a fost si Cristina Lupu, director de programe la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) din Bucuresti, care spune ca „internetul este o gluma“ atunci cand vine vorba despre veniturile care provin din mediul online: „Modelul de business, asa cum il cunoastem noi, nu este foarte fezabil momentan. Asteptam modele, oameni mai conectati care sa ofere solutii“.
„De ce mai avem nevoie de presa locala?“
O alta intrebare care a starnit interesul jurnalistilor prezenti la eveniment a fost „De ce mai avem nevoie de presa locala?“. Acestia au ajuns la concluzia ca presa locala este cea mai aproape de comunitate, facand legatura intre omul obisnuit si mediul in care acesta traieste. „In general, cand vorbim despre media romanesti, vorbim despre ceea ce se vorbeste la Bucuresti si este nedrept. Media locale sunt foarte importante, este locul de unde publicul isi ia informatia, este locul unde, atunci cand ai o problema, te duci si ceri ajutorul. Poate nu pare glamorous sa fii jurnalist local, dar presa de acest fel este singurul instrument prin care putem tine sub control autoritatile locale“, a precizat directorul de programe CJI. De asemenea, Carla Tompea, producator al Televiziunii Romane, a insistat asupra faptului ca jurnalistii din provincie „sunt mai aproape, sunt mai implicati, cunosc mai bine realitatile zonei, sunt mai conectati, au surse dezvoltate in regiune. Stirile care au aroma locala sunt autentice“. In ciuda situatiei incerte in care se afla presa locala, Toni Hritac sustine ca aceasta va beneficia de anumite avantaje in viitor: „Presa locala este cea mai apropiata de cititor, stie cel mai bine ce se intampla undeva. Pe viitor, se spune ca va fi avantajata pentru ca va gasi resurse mai usor.“
„Cutremurul“ din amfiteatrele de profil
„Revolutia digitala“ din redactii aduce cu sine si schimbari legate de formarea tinerilor jurnalisti. Astfel, facultatile de profil sunt nevoite sa isi reconsidere abordarea didactica si sa isi adapteze curricula in asa fel incat sa serveasca cerintelor noii piete media. „Simt din ce in ce mai mult ca in amfiteatre se petrece un «cutremur». Rolul profesorului se schimba fundamental, el nu mai este actorul de pe scena, ci trebuie sa fie un ghid de pe margine sau un companion al celui pe care vrea sa il introduca in meserie. S-a dus vremea in care profesorul de jurnalism pretinde ca stie totul, el trebuie sa fie un fel de custode. E ca un tango, e nevoie ca ambele parti sa inteleaga care e regula jocului“, a spus prof. univ. dr. Daniel Condurache. Daca se poate sau nu „digitaliza“ relatia dintre student si profesor inca nu se poate confirma, insa competentele tehnologice sunt indispensabile oricarui tanar care doreste sa urmeze o cariera in acest domeniu.