Autorul articolului porneste de la exemplul oraselor de pe litoralul britanic. Odinioara statiuni de vacanta la moda, ele au inceput sa devina tot mai putin interesante pentru turisti incepand din anii ’70, de cand excursiile in destinatii exotice s-au ieftinit considerabil.
Astazi, aceste orase au o rata a somajului mare, strazile principale sunt pline de magazine goale, iar saracia este comparabila cu cea din marile centre urbane.
Dar, intre 2008 si 2010, guvernul Marii Britanii a aprobat initiativa „Sea Change“ de finantare a unor scheme de regenerare economica prin cultura si arta. S-au investit 62 de milioane de dolari in 34 de proiecte de „imbunatatire culturala“ de-a lungul litoralului.
Astfel, in aceste orase si statiuni si-au facut aparitia numeroase cladiri moderne, opere de arta publice, s-au deschis numeroase galerii de arta, cea mai mare parte finantate din bani publici si, intr-o masura mult mai mica, din fonduri private.
BBC da ca exemplu galeria „Tate St. Ives“ din St. Ives, Cornwall, deschisa acum doua decenii, o galerie care, recent, s-a extins pentru a gazdui colectia de arta moderna. Un alt exemplu este galeria „Turner Contemporary“, deschisa in 2011 in Margate. De asemenea, in Hastings, un fost sat de pescari, s-a deschis galeria „Jerwood“, ce gazduieste o colectie de arta din secolele XX si XXI, plus spatii pentru expozitii temporare. La fel, pe coasta nord-vestica, o alta statiune foarte populara in anii ’50, Blackpool, incearca si ea sa se reinventeze prin cultura.
Acest tip de transformare urbana, scrie „BBC Culture“, nu se limiteaza numai la orasele de pe litoral sau numai la Anglia. In intreaga lume ideea regenerarii urbane prin sustinerea vietii culturale este un concept si o practica populara in ultimele doua decenii. Astfel de strategii au fost folosite in Istanbul, Barcelona, Boston, Toronto sau Mexico City, orase afectate de schimbari economice majore. „Construirea de galerii, incurajarea aparitiei cafenelelor, investitiile in arta au fost adoptate ca modalitati de reinnoire“, declara pentru „BBC Culture“ profesorul universitar James Heartfield, autor al cartii The Creativity Gap.
Regenerarea prin cultura
Articolul spune ca aplicarea unor astfel de strategii a inceput in anii ’80, cand s-a facut simtita nevoia de alte politici economice ca raspuns la efectele deindustrializarii. Regenerarea prin cultura pare sa fi dat rezultatele scontate, de exemplu, in Glasgow, care a devenit Capitala Europeana a Culturii in 1990 si, apoi, in Bilbao, unde deschiderea Muzeului Guggenheim a avut ca efect si o crestere substantiala a numarului turistilor.
Acest model economic a fost apoi utilizat in multe alte locuri in lume, iar strategii s-au lasat influentati de ideile despre „orasele creative“ ale lui Richard Florida, autor al cartii The Rise of the Creative Class. Aduceti trend-setteri creativi in zona ce trebuie regenerata si banii vor veni dupa ei, spune Florida.
„Pe de alta parte“, afirma Dave O’Brien, lector specializat in Industrii culturale la City University din Londra, „au survenit schimbari in ideea de cultura si in ceea ce priveste scopul ei social si public. Regenerarea economica prin arta are doua scopuri: unul material, de a imbunatati economia locala, si unul terapeutic, de a ajuta construirea unei comunitati, afirmarea unei identitati, si de a-i face pe oameni sa se simta mai bine ca locuitori ai orasului lor“.
Cel mai bun exemplu al unei asemenea strategii, scrie „BBC Culture“, este programul Capitala Culturala Europeana a carui misiune declarata o reprezinta „celebrarea bogatiei si diversitatii culturale europene“, sustinerea sentimentului de apartenenta europeana, „regenerarea oraselor, imbunatatirea profilului lor international, incurajarea turismului si imbunatatirea imaginii orasului in ochii propriilor locuitori“.
La inceput, in cadrul acestui program, au fost alese orase asociate cu marea cultura (Atena, Florenta, Paris), pe urma criteriile de selectie s-au indreptat spre ideea „de ce ar putea deveni un oras din punct de vedere cultural“.
Succes sau esec?
Dar, in cele din urma, dau aceste politici rezultatele scontate?, se intreaba „BBC Culture“. Nu chiar, afirma articolul.
„Problema consta in distributia inegala a beneficiilor“, spune Dave O’Brian. „Cea mai pertinenta intrebare este: cine castiga din investitia in cultura? Dezvoltatorii imobiliari pun mana pe o mare parte din profitul unei regenerari culturale, in vreme ce publicul local tinde sa simta numai beneficiile strict culturale precum accesul la muzee sau participarea la festivaluri“.
Se vede ca, in urma aplicarii unei astfel de politici de regenerare, exista tendinta cresterii veniturilor mijlocii si mari in detrimentul celor mici. Cresterea pretului caselor, spune „BBC Culture“, citata deseori drept o masura a succesului, nu este in mod necesar si un rezultat pozitiv si se traduce, de cele mai multe ori, prin faptul ca cei cu venituri modeste sunt siliti sa se mute in alte zone.
Articolul mai spune ca, desi programul Sea Change sustine ca a fost un succes, rezultatele economice nu sunt tocmai pe masura. La 100 de milioane de lire sterline investiti, Sea Change se lauda cu aparitia a 700 de locuri de munca, ceea ce inseamna sapte locuri de munca la fiecare milion investit. Asta fiindca, spune autorul articolului, „regenerarea culturala, ca model, nu trebuie sa inlocuiasca o strategie economica sanatoasa“.
De asemenea, un alt aspect pare a fi calitatea in sine a acestei regenerari culturale. „Cand cultura este impusa de sus“, avertizeaza Heartfield, „ea se supune altor scopuri, detasata de oameni, si, in consecinta, arta in sine sufera“.
„Un lucru e sigur“, conchide „BBC Culture“. „Cat timp problemele economice persista in orasele in care se aplica strategiile de regenerare culturala se vor gasi tot mai putini bani pentru astfel de proiecte.“