(Les Femmes d’Algers a lui Picasso – versiunea O, una dintre cele sase variatiuni pe-aceeasi tema din Delacroix) si cea mai scumpa sculptura (L’ homme au doigt al lui Giacometti). Femeile lui Picasso s-au dat cu 179 de milioane de dolari (adica 35.000 pe centimetru patrat, dupa cum calcula cineva), iar barbatul lui Giacometti cu 141.3 milioane de dolari (cu tot cu taxe). Recordul e pentru cele mai scumpe opere de arta vandute la o licitatie. Daca e sa ne uitam la cele mai scumpe picturi din lume, atunci Les Femmes d’Algers e de-abia pe locul 4. In februarie, Qatar-ul a cumparat When Will You Marry? a lui Gauguin cu 300 de milioane de dolari. In 2011, tot Qatar-ul daduse 274 de milioane pentru Les Joueurs de cartes a lui Cézanne. Miliardarul rus Dmitri Rybolovlev platise si el 186 de milioane pentru un Rothko, crescandu-i cota pana pe Marte. Acum se cearta cu dealerul de arta, acuzandu-l ca l-a indus in eroare apropo de pret. In ultimii ani, piata de arta a luat-o razna de tot. Averile cresc, cotele cresc, absurdul se-ngrasa. Jerry Saltz, unul dintre cei mai acizi critici de arta din America, a publicat in „Vulture“ un text extrem de trist despre despartirea de tabloul lui Picasso: „Ia-ti la revedere pentru totdeauna de la Femeile din Alger ale lui Picasso“. Cum tabloul a fost cumparat prima data la numai un an dupa ce-a fost pictat, el a stat mai mult in colectii private, fiind imprumutat foarte rar pentru expozitii. Marele public? Cui ii mai pasa de asta? Un muzeu n-o sa aiba niciodata la fel de multi bani cat are Qatar-ul in buzunarul de la spate. Si nici n-o sa apara prea curand vreo lege interna a caselor de licitatii care sa conditioneze achizitionarea unei opere de arta cu donarea ei catre o colectie publica. Adrian Ghenie, cel mai bine vandut artist roman (formula in sine e odioasa), declara pentru „New York Times“: „Piata e complet nebuna. E frustrant sa vezi ca oamenii fac atat de multi bani atat de repede. Mi se pare ca sunt speculat. Si nu-i vorba de mine. Asta-i noua lume a artei“.