Dupa ce am bifat doua elvetience si un grup de trei englezi (sau australieni), m-am apropiat de volierele in care tipau niste pasaruici cu cioc gros si lung, zgandarite de dincolo de plasa de patru copii blonzi-roscati, de vreo trei pana la sapte ani. La un moment dat, exasperat, tatal lor, care statea ceva mai incolo, le-a strigat sa vina la el. A strigat in engleza, ceea ce scadea deja drastic proportia de elvetieni de pe mal. Doua femei imbracate in culori deschise se oprisera in fata unei bufnite albe si incercau sa o fotografieze din fata. Intre ele vorbeau in ruseste, iar bufnitei ii adresau niste uguituri greu de clasificat, dar nu foarte eficiente.
Mai incolo, pe mal, trei tineri de vreo treizeci de ani isi faceau poze cu lacul si radeau. Am auzit un „Dodji ovamo“ si m-am lamurit: sarbi, sau croati, sau bosnieci, dar, oricum, straini. Pe o alta banca, doi adolescenti vorbeau in engleza. Un domn plimba un catel, dar nu i-am auzit vorbind, asa ca i-am ignorat. Doua tanti care pareau sa vina de la cumparaturi, cu niste plase de hartie in maini, discutau intre ele in dialectul aspru si contras al germanei elvetiene. Pareau cu adevarat localnice si, oricum, echilibrau un pic balanta. In urma lor a aparut un cuplu ce mergea la pas, dar limba in care discutau aprins cei doi mi s-a parut cunoscuta inainte de a le auzi glasurile, fiindca barbatul gesticula ca un actor de opera pe scena. Cand i-am auzit ca vorbeau intr-adevar in italiana, nu m-am putut stapani sa nu ma gandesc la raporturile instabile intre stereotipurile etnice si realitatea concreta.
Am trecut mai departe, bifand alte persoane, alte limbi, alte nationalitati. Doua adolescente blonde si palide stateau pe o banca de lemn de pe mal si isi spuneau lucruri foarte importante in germana. Pe langa mine au trecut un barbat negricios cu doua fetite, carora le explica ceva foarte serios in spaniola, si doi tineri gravi, in costume de firma si cu serviete in maini, care purtau o discutie aprinsa in franceza. Trei adolescenti cu skateboarduri, dintre care unul negru si doi albi si blonzi, rulau veseli pe o bucata mai lata a promenadei si strigau unii la altii in germana. Apoi m-am trezit dintr-odata eu insumi tinta unui domn varstnic, imbracat intr-un costum curat, dar vetust, cam cum erau costumele parintilor nostri in anii saptezeci. Domnul m-a intrebat ceva in germana, eu i-am spus ca nu vorbesc decat engleza (romana am lasat-o ca rezerva strategica), iar el mi-a dat cu amabilitate un exemplar dintr-o revista neoprotestanta in engleza. M-a asigurat ca merita sa o citesc si sa fiu atent la trimiterile din Biblie. Nici nu parea sa-si imagineze ca nu am acasa o Biblie in engleza. Avea un aer trist si grav si mi-a parut rau sa-l refuz: am luat-o, i-am multumit si am plecat fiecare la misiunea lui.
Pe o bucata de mal unde un trotuar cladit deasupra, ca un fel de streasina prelunga, creeaza un spatiu mai ferit al promenadei, doi adolescenti de cel mult cincisprezece ani stateau in semiintuneric si trageau dintr-o narghilea asezata intre ei. Cum ma apropiam, am auzit un zdranganit si un pocnet sonor: causul in care se pune tutunul de narghilea cazuse de pe vasul burtos si se sparsese de macadamul aleii. Asa ti se strica distractia cand esti tanar, m-am gandit cu mila. Am trecut pe langa ei si i-am vazut ca radeau fortat, inciudati. De curiozitate, m-am intors dupa vreo cinci minute. Cei doi pusti se mutasera pe niste pietre de pe malul apei si fumau cu naduf cate o tigara. Unul era blond si palid, celalalt tuciuriu, cu trasaturi arabe. De vorbit vorbeau in germana.