Lui Nejedly, Jiri Krest’an, cercetator la Arhivele Nationale cehe, i-a consacrat o monografie publicata in 2013, Zdenek Nejedly: om politic si savant in singuratate. Pe baza reanalizarii documentelor de arhiva, istoricul demonstra ca imaginea pastrata in mentalul colectiv ceh, aceea a unui profesor specialist in opera lui Smetana in perioada interbelica, ca apoi „transformat intr-un functionar comunist senil“, este una simplista. Nejedly – scria cercetatorul – „a personificat intelectualul tipic ceh al timpurilor sale si a fost unul dintre cei mai talentati istorici si muzicologi cehi“.
Jiri Krest’an reface acelasi proces de demontare a unei imagini prea simpliste, in alb si negru doar, a celui mai venerat dirijor din istoria muzicii cehoslovace, Vaclav Talich, intr-un volum cu o ampla documentare istorica si iconografie, intitulat Afacerea Vaclav Talich.
Talich, nascut in Moravia, la Kromeriz, in 1883, violonist in tinerete, elev al unui mare pedagog ceh Otakar Sevcik, avea sa fie angajat, curand dupa incheierea studiilor, concertmaestru al Orchestrei Filarmonice din Berlin, iar apoi sa se dedice unei cariere de dirijor, urmand studii la Leipzig si Milano. Dirijor al Operei din Plzen in 1912, Talich conducea pentru prima oara Orchestra Filarmonica Ceha in 1917, si, pe parcursul mandatului sau de director artistic pana in 1945, reusea sa o transforme intr-una dintre marile formatiuni simfonice ale lumii. Din 1935, Vaclav Talich a preluat si conducerea Operei Teatrului National din Praga, la a carei directie avea sa ramana pana in mai 1945.
Jiri Krest’an demonstreaza ca imaginea creata in anii de regim comunist lui Talich, de om exclusiv de dreapta in anii interbelici, este falsa. In anii 1920, Talich a fost membru al Partidului Social Democrat, iar intre prietenii sai apropiati s-au aflat artisti cunoscuti de stanga, ca scriitorul si compozitorul Emil Frantisek Burian si scriitorul Vitezslav Nezval. Din aceeasi perioada dateaza si primele raporturi cu Zdenek Nejedly, care il lauda in cronicile sale, chiar daca isi exprima rezervele fata de intelegerea esteticii muzicale de catre dirijor.
Dupa un moment de confruntare, in 1935, cei doi se regaseau pe aceeasi baricada, in apararea valorilor culturale nationale cehe dupa semnarea Acordului de la München, in 1938, iar pana in 1940 Talich devenea una dintre tintele de predilectie ale presei fasciste si ale cenzurii cehe la Opera Nationala.
Istoricul evoca, fara partinire, compromisurile facute ulterior de dirijor si care i-au fost reprosate sever dupa razboi: implicarea in conducerea a doua organizatii colaborationiste, „Asociatia ceha de colaborare cu Germania“ si „Liga ceha anti-bolsevica“, vizita efectuata in Germania in 1940 alaturi de alti reprezentanti ai culturii cehe, urmata de o primire a lui Joseph Goebbels, ministrul propagandei Reich-ului, la Teatrul National, la Praga, un discurs ce pleda pentru loialitate fata de Germania, pronuntat la Casa Municipala in 1942, dupa atentatul soldat cu uciderea lui Reinhard Heydrich, si relatiile personale si de lucru intretinute cu Emanuel Moravec, colaborator al nazistilor si ministru al Educatiei.
Vaclav Talich avea sa fie inchis timp de aproape o luna, sub acuzatia de colaborationism in 1945, pentru a fi apoi eliberat din lipsa de probe. In 1947 i s-a permis chiar sa conduca Filarmonica Ceha la a treia editie a Festivalului „Primavara la Praga“. Istoricul Jiri Krest’an clarifica o serie intreaga de fapte si acuzatii colportate inexact de biografii dirijorului in perioada de regim comunist si semnaleaza, intre altele, interventiile facute in favoarea lui Talich, pentru a i se permite sa lucreze, de o serie intreaga de intelectuali, multi comunisti, ca mai vechii sai prieteni, Emil Frantisek Burian si Vitezslav Nezval, solistul de opera Premysl Koci si omul politic Antonin Zapotocky.
Tinut intr-un con de umbra pana la moartea sa, in 1961, dar venerat de majoritatea muzicienilor cehoslovaci, Talich a platit scump erorile si compromisurile facute in anii razboiului. Inregistrarile sale nu au fost insa interzise si au aparut in editii succesive, cea din urma Talich Special Edition, la casa Supraphon, ajungand la vol. 17!
*Jiri Krest’an, Pripad Vaclav Talicha. K problemu narodni ocisty a ceskeho heroismu. Praha: Akropolis, 2015.