Concluzia lor a fost ca genul a fost marcat de trei revolutii muzicale importante: in 1964, in 1983 si in 1991. De asemenea, in studiul publicat de „Royal Society Open Science Journal“, cercetatorii afirma ca, in ultimii ani, melodiile pop tind sa „sune la fel“.
Cercetatorii au studiat diferitele caracteristici ale melodiilor si felul in care acestea s-au schimbat in timp. Acestia au remarcat ca, la inceputul anilor ’60, ingredientele imprumutate din jazz si blues au inceput sa se rareasca. In 1964, invazia trupelor britanice, de la Beatles la Rolling Stones, a adus in muzica pop un sound mult mai… rock – prima dintre revolutiile stilistice care au marcat muzica pop.
A doua schimbare majora de stil a survenit in 1983, pe masura ce noile tehnologii (sintetizatoare, samplere si drum machines) au inceput sa fie tot mai utilizate de muzicieni.
A treia revolutie a avut loc in 1991, cand genurile rap si hip-hop au devenit mainstream. „A fost cea mai mare revolutie“, spune dr. Matthias Mauch, de la Queen Mary University. „E importanta, fiindca rap-ul si hip-hop-ul nu folosesc prea multa armonie, punand mai degraba accentul pe «speech» si ritm. A fost o adevarata revolutie.“
Alte elemente stilistice si-au facut si ele intrarea in topuri (prin funk, soul si disco), insa impactul lor a fost mult mai redus.
A existat un moment in care diversitatea muzicala a topurilor a fost „amenintata“ – aparitia, in anii ’80, a genului „arena rock“. „Topurile au fost invadate brusc de o multime de trupe hard rock, hair metal sau stadium rock, precum Bon Jovi sau Bruce Springsteen, dar, nu dupa multa vreme, au venit rap-ul si hip-hop-ul. Cred ca hip-hop-ul a salvat topurile muzicale“, spune dr. Mauch.