Am incercat mai intii cu o carte din care am dat ceea ce se cheama o proba. Cei de la Poliromul din Bucuresti mi-au explicat atunci ca respectiva carte nu mi se potrivea. Nu era o problema de limba, sa stii limba e conditia minimala atunci cind te apuci de tradus, dar pur si simplu nu ma pliam pe autor. Am stat si m-am gindit si mi-am dat seama ca aveau dreptate. Si mi-au propus ei o alta carte. Am luat-o, am facut cuminte alte douazeci de pagini „de proba” si a fost ok. Asa se face, e simplu. Apoi, cind mai capeti experienta, probabil ajungi sa propui tu insuti carti editurii. Eu deocamdata am lucrat ce am primit si nu-mi pare rau.
2. Depinde de editura, probabil, de viziune, de atitudine. Eu am in jurul meu oameni mai tineri decit mine care traduc, cred ca si respectivele „probe” le-am dat cu oameni mai tineri decit mine! Asa ca nu poate fi vorba de lipsa de incredere, cel putin nu in locurile unde colaborez eu. Si nu cred ca tinerii au nevoie neaparat de o mare experienta, e un mit gerontofil acesta. Ai fler, ai flexibilitate stilistica (in romaneste!), esti serios si stii foarte bine o limba straina? Atunci esti un bun traducator, indiferent de virsta. Micile dedesubturi editoriale, lucrurile care tin de redactare, astea se invata din editura, de la cei care au mai vazut citeva traduceri inainte si care stiu ce inseamna o buna redactare. Trebuie doar sa fii putin atent.
3. Tocmai am terminat prima traducere, o carte care se numeste The Red Tent, un roman de 321 de pagini (observati ce bine stiu numarul lor!), o poveste care se petrece in Vechiul Testament. Am consultat asiduu trei variante de traducere in romaneste a Bibliei, m-am familiarizat cu o multime de lucruri mai degraba exotice din viata vechilor evrei, a fost o experienta interesanta, iar cartea in sine, fara sa fie un roman „greu”, e una care sper ca se va citi cu placere. Am inceput sa lucrez in septembrie, am facut o pauza de aproape doua luni in jurul Tirgului Gaudeamus si am terminat-o in jur de 15 ianuarie.
4. Stiu un singur lucru in acest sens: ca s-au creat adevarate mituri in cultura romana, legate de mari traducatori de mari carti. Imi doresc sa vina vremea unor noi traduceri, poate mai mititele, dar mai fidele si mai fara inflorituri si eufemisme, din aceleasi mari carti. S-ar putea sa nu le mai recunoastem pe unele.
5. Da, atunci cind o sa pot sa-mi cistig existenta in intregime din job-ul de profesor sau din job-ul de scriitor. Atunci o sa fie atit de minunat, incit nici n-o sa mai stim ce sa alegem…