Habar n-am avut ca filmul e semnat de Peter Bogdanovich care, la 75 de ani, inca lucreaza (filmul marcheaza de fapt revenirea sa in cinema dupa 13 ani de pauza). Ma rog, nimic nu te-ar fi facut sa crezi ca aceasta supa e opera celui care a facut Ce se intampla, doctore?/ What’s Up Doc? (1972) sau dramele The Last Picture Show (1971) ori Mask (1985). Am vrut sa vad She’s Funny That Way pentru ca m-am pacalit cu trailerul. Era bine montat si lega atat de coerent diversele „poante“, ca ai fi jurat ca filmul e bun. Ca si Taietura/ The Cut, de Fatih Akin, filmul lui Bogdanovich se leaga cu un clasic, mai exact de o replica din Cluny Brown de Ernst Lubitsch: „Some people like to feed nuts to the squirrels, but if someone wants to feed squirrels to the nuts, who am I to say nuts to the squirrels“. Referirea la Lubitsch nu salveaza filmul care pare mai mult o copie de mana a treia dupa Woody Allen decat o screwball comedy. Ai senzatia asta si pentru ca, prin nu stiu ce procedee, Owen Wilson a ramas cu acelasi fel de a juca din Miezul noptii in Paris/ Midnight in Paris, dar modul asta mirat de joc nu are efect pentru ca scenariul leaga neconvingator prea multe personaje, iar legaturile dintre ele nu au nimic amuzant.
Ce se intampla pe ecran e neverosimil si in cheie realista si comica. O tanara prostituata (Imogen Poots) primeste 30.000 de dolari de la un client (Owen Wilson) cu promisiunea ca va renunta la prostitutie si isi va indeplini visul. Fata vrea sa fie actrita si, desi prostituata, are un agent care ii aranjeaza o auditie pentru un rol intr-o piesa al carei regizor ghici cine e? Chiar clientul, iar alt actor din distributie (Rhys Ifans), care a vazut-o pe prostituata in hotel, indragostit fiind de sotia regizorului (Kathryn Hann), ameninta sa dea totul in vileag. Lucrurile se complica: prostituata e clienta unei terapeute dilii (Jennifer Aniston), care e combinata cu cel care a scris piesa (Will Forte). Dramaturgul se indragosteste de prostituata cand o vede la proba, iar detectivul pus de un alt client al terapeutei, indragostit si el de prostituata, sa o urmareasca se dovedeste a fi chiar tatal dramaturgului. Mai sunteti aici? Aceasta increngatura nu iti pune creierul pe moate, nu e atat de complicat de inteles, doar ca face ca relatiile dintre personaje sa para fortate. Nici actorii nu au umor, cu exceptia lui Jennifer Aniston, pentru care postura de sociopata e un bun contre emploi, si a lui Lucy Punch intr-un mic rol de prostituata est-europeana care spune „Yes“ fara sa priceapa ceva. Alegerea britanicei Imogen Poots in rolul prostituatei principale e curata sinucidere pentru film. Fata vorbeste de parca mesteca guma si e complet haotica in interpretare. Will Forte, Kathryn Hann si Rhys Ifans (care a mai facut un rol de lichea si in Notting Hill) incearca sa stoarca tot ce se poate dintr-un scenariu sec, in vreme ce Ileana Douglas in rolul inutil al unei jurnaliste care o intervieveaza pe eroina ajunsa actrita de succes pune niste rame de care nu era nevoie peste intreaga poveste, transformand-o intr-un mare flashback.
?Si acum vine viata adevarata. Scenariul acesta ingrozitor a fost scris de Peter Bogdanovich, impreuna cu una dintre fostele lui sotii, Louise Stratten, cu care a inceput o relatie cand era minora. Louise Stratten, cu 30 de ani mai tanara ca Bogdanovich, e sora lui Dorothy Stratten, playmate-ul anului 1980 cu care Bogdanovich incepuse o relatie dupa ce a distribuit-o in They All Laughed si care a sfarsit ingrozitor la varsta de 20 de ani, violata, ucisa si violata din nou de sotul ei care s-a sinucis apoi langa ea. Evenimentul l-a zdruncinat pe Bogdanovich, care povestea acum cativa ani ca sa supravietuiesti uciderii cuiva drag seamana cu o bomba atomica aruncata la picioarele tale si care nu explodeaza.
Un asemenea fundal arunca in desuetudine orice film, mai ales aceasta comedioara caznita in care are un mic rol si Cybil Shepherd, pe care Bogdanovich a debutat-o in The Last Picture Show si cu care a avut o relatie de opt ani inainte de a o cunoaste pe Dorothy Stratten. (Shepherd era model si Bogdanovich a vazut-o pe coperta revistei „Glamour“.) Daca o sa cititi randurile astea inainte de a intra la cinema, She’s Funny That Way o sa vi se para plin de subintelesuri tragice. Si poate ca si e.