Prima impresie, care e si cea valida, e ca aici oamenii sunt intr-adevar pasionati de curatenie. Poate curata strazile cu detergent si perii, cum spun alte legende. Poate nici nu fac gunoi sau, daca il fac, il pun in buzunare, plase ori valize si il duc undeva peste granita. Oricum, la ei nu se vede. Nu pe jos. Nu pe strada.
Desigur, exista si in Elvetia cosuri de gunoi – si nu sunt goale. Insa rareori am vazut unul cu adevarat plin, care sa dea pe dinafara de hartii, pungi unsuroase si sticle de plastic. ?Si nici in jurul cosurilor, pe acea raza a gunoiului stabilita prin acord general in Romania, nu am vazut hartii sau doze de aluminiu aruncate dupa principiul proximitatii mantuitoare: ce-i aproape de cos e ca si cum ar fi in cos.
Dar nici elvetienii nu-s niste supermeni ai curateniei, care sar sa culeaga orice sambure de cireasa scapat pe jos. Dupa ce stai o vreme si te obisnuiesti cu trotuarele curate si gardurile vii neornamentate cu pungi de plastic si ziare ferfenitite, incepi sa remarci ca pe ici, pe colo, mai arunca si cei de aici cate ceva pe jos, cand nu ii vede nimeni, cred – fiindca eu nu am vazut niciodata pe cineva lasand sa-i cada cu nonsalanta vreo hartie sau vreun ambalaj din mana. Mucurile de tigari da, se mai arunca, numai ca fumatorii lor par a fi putini, asa ca nici macar in piete sau gari nu vezi covoare de chistoace.
In caz ca incepi sa vezi strazile cu privirea frustrata a esticului mizer, cautand – macar ca exercitiu terapeutic – nod in papura elvetiana, observi cate un ambalaj de ciocolata azvarlit pe trotuar, o doza de bere turtita lasata pe un pervaz, un pachet mototolit pe mijlocul aleii de ciment, o cutie de pizza rezemata de un zid medieval. Niciodata insa nu apuci sa le vezi ingalbenindu-se sau invechindu-se in strada: daca mai treci pe acolo a doua sau a treia zi, ca sa iti reconfirmi convingerea ca oameni sunt si ei, supusi greselii, nu le mai gasesti. Cineva misterios trece pe acolo inaintea ta si are grija sa curete locul. Sistematic.
O scurta vizita in Geneva m-a facut sa cred ca si in prospera Elvetie se pastreaza niste decalaje, e drept, minore, insa care ar putea confirma etnostereotipuri familiare tuturor europenilor. Concret, Geneva, oras francez, mi s-a parut mai murdara decat Zürichul cel german: mai multa dezordine, destule resturi aruncate sub ori pe langa cosurile de gunoi, dar – pe de alta parte – si mai multa vibratie urbana. ?Si tot in Geneva am vazut undeva, pe o strada din zona medievala a orasului, niste saci de gunoi menajeri lasati in strada, la vedere, cu un mesaj pe un abtibild mare si galben-amenintator lipit pe fiecare: „Ziua gresita, locul gresit. Amenda – 200 de franci“.
Dar si obsesia curateniei, ca orice patima perfectionista, are pacatele ei. Doi profesori din Zug mi-au povestit amuzati ca apa lacului din oraselul lor este atat de curata, adica atat de curatata, incat puritatea ei a devenit o problema ecologica. Ca orice lac, Zugersea are niste microorganisme care se hranesc cu impuritatile din apa si care, la randul lor, hranesc pestii. Numai ca de o vreme acele microorganisme au inceput sa dispara, fiindca intr-o apa mult prea curata nu mai au ce sa manance. Iar daca dispar ele, dispar si pestii, dispar si pasarile care se hranesc cu pestii si uite-asa se duce de rapa un intreg lant trofic. Deci s-a ajuns la concluzia ca ar fi mai bine ca apa lacului sa fie ceva mai murdara sau, oricum, nu excesiv de curata. Cat de murdara, asta nu stiu. Totusi banuiesc ca edilii din Zug au calculat deja si au grija sa alimenteze lacul cu cantitatea exacta de impuritati. Un pic de gunoi nu strica nimanui.