– Fragment –
Titlu de ziar: O vaca a sarit peste luna
(un porc si un curcan au urmat-o)
Am ciulit urechile – greieri si cam atat –, iar atunci un urlet de lup din departare a sfasiat tacerea. Shalom s-a uitat la mine cu o expresie gen „„Hopa, am belit-o“. Am zis ca urletul parea sa vina de la mai bine de un kilometru de noi, asa ca n-aveau de ce sa-si faca griji, insa in sinea mea eram tare ingrijorata. Una e sa auzi lupii hauind dintr-un adapost incuiat bine si aparat de oameni si caini – si sa ti se para o minunatie – si alta e cand intre tine si fiara nu-i decat aerul noptii.?Si eu ma crezusem dintotdeauna o fiara, insa in seara aia nu prea mai eram sigura.
— Din 1923, Turcia e republica prezidentiala, poate o sa candidez si eu. (Of, Doamne?!) In Turcia se afla stramtoarea Bosfor si Marea Marmara – ce nume frumos, nu?? Mar-mar-a… Mar-mar…
Lui Shalom i se acrise de-acum.
— Mai termina odata cu datele despre Turcia. O sa stai atata pe telefon, c-o sa termini bateria si atunci ce ne facem, Einstein?
— Bine, a zis Tom, insa n-a fost in stare sa se abtina. Deviza Turciei e: „tara apartine neconditionat poporului“. Nu stiu ce vrea sa-nsemne, insa-mi place de mor. Bine, bine, uite, il inchid, se stinge.
Am mers mai departe, trancanind in gura mare despre tot felul de prostii ca sa aratam ca nu ne temem deloc si hlizindu-ne tot mai tare la bancuri pe masura ce urletele se auzeau tot mai aproape. Strabatuseram vreo trei kilometri cand din bezna s-a desprins o silueta, la vreo zece metri de noi, chiar in drum – de parca iesise la iveala cat ai clipi din ochi, de parca insasi bezna prinsese forma.
O forma de lup. Un lup singuratic.
— Mai, mai, mai, a facut lupul ranjind ca un lup rau.
Shalom a facut pe el intr-o clipa.
— Pardon, s-a scuzat, ma cac pe mine de emotie.
In viata mea nu ma luptasem cu nimeni, nicidecum pana la moarte, insa in noaptea aia aveam impresia ca venise timpul sa ma lupt.
Cu un Shalom m-ai cucerit
— O vaca, un porc si un curcan intra intr-un bar…, a spus lupul. (Dintii albi ii luceau nelinistitor in lumina lunii.) Parca asa incepe bancul, nu? a intrebat.
— Pe-asta nu-l stiu, a raspuns Shalom. Nu-i in „Tora“.
— Urasc bancurile, mustesc de ostilitate latenta, s-a bagat Tom in vorba.
— Da, sigur, a spus lupul. Nu prea mai tin minte poanta… O vaca, un curcan si un porc intra intr-un bar si barmanul face… aaa, stai asa, mi-am amintit… barmanul face: „A sosit cina?!“.
— N-are nici o noima bancul asta, a spus Tom.
Ii auzeam ciocul clampanind, fiindca umezeala dinauntru se uscase de frica. Stiam ca toata lumea ma auzea dardaind pe picioare de mi se ciocneau genunchii.
— Ce-mi mai place bancul asta, a zis lupul, e preferatul meu. Uitati ce e, stiu ca sunteti departe de casa, pe coclauri, si inteleg cum va simtiti, cat poate intelege un lup, adica nu cine stie ce, si oricum nu prea mi-e foame, asa ca ce ziceti, tu, vaco, si tu, porcule, vedeti-va de drum si lasati-ma sa discut despre specialitatile serii cu curcanul de colo.
Tom parea gata sa lesine. I-am sarit in ajutor.
— Am fugit de la ferma. Eu merg in India, Shalom merge in Israel si curcanul, in Turcia. E o calatorie istorica.
— Ia stai, m-a oprit lupul cu laba.
Vedeam cum ii curg balele pe falci in jos, raulete-raulete. S-a uitat la fostul Jerry.
— Porcule, zici ca te cheama Shalom??
— Da.
— Ciudat. Nu pari evreu, a spus lupul si s-a pus pe hohotit, izbucnind la sfarsit intr-un sir de urlete infioratoare – cine stie, poate-si chema tovarasii la masa pe lupeste. Si eu sunt evreu, pe linie paterna, mi-am schimbat numele din Lupsheim in Lup cand ne-am mutat aici din Canada. Numai ca n-aveti noroc, sunt genul de lup care se uraste.
Atat i-a trebuit lui Shalom.
— Asta are carnea alba, a zis aratand spre Tom.
— ?Si el are carnea tot alba, a strigat Tom aratand spre Shalom.
Cat ai clipi din ochi, se alegea praful de tot, deja ne tradam intre noi. Stiam ca trebuie neaparat sa vin repede cu ceva.
— Uite ce e, lupule, i-am zis incercand sa fac pe dura (pe loc mi-am luat un accent newyorkez), toti suntem animale, poate ca unii dintre noi sunt ceva mai salbatici, asa-i, insa cu totii suntem frati si surori nedreptatiti de oameni – ne-au pus la-ngrasat ca sa ne taie, iar pe tine oamenii vor sa te-mpuste si ti-au rapit pe nedrept teritoriile in care vanezi de generatii.
Simteam ca, purtata de emotia momentului, reusisem sa ma exprim elocvent.
— Iar daca ne luam la harta intre noi, cine castiga?
— Eu? a raspuns lupul. Eu as castiga daca ne luptam.
— Nu. Oamenii castiga, dusmanul nostru comun.
— Ah, ah, ah, inteleg ce vrei sa spui, a incuviintat lupul din cap. Mda, dusmanul comun. Poate ca erau ceva sperante, insa lupul a continuat: Pe mine nu prea ma intereseaza politica. Iau curcanul si gata.
A pornit spre Tom cu botul plecat spre pamant, furisandu-se cum fac lupii, cu ochisorii negri sticlindu-i de cruzime. La lumina mobilului, vedeam chipul ingrozit al lui Tom si cum ii tremurau margelele de la gat ca varga.
Dintr-odata, intunericul a fost sfasiat de o strafulgerare roz, iar lupul s-a prabusit cat colo pe-o rana, scapand un scancet jalnic pe bot, de parca-l insfacase o mana nevazuta. CPLM?
Shalom isi facuse elan si se repezise la lup cu toata forta. Iar Shalom e gras, nu gluma. E porc. Lupul a ramas nauc o clipa, fara sa fie in stare sa se redreseze, insa vedeam ca incepeau sa i se trezeasca din nou in ochi forta si nevoia animalica pure.
— Auzi, pentru smecheria asta o sa te mananc la desert, grasane. La asta viseaza tot americanul – sa se infrupte cu cotlete de porc si slanina dupa masa.
Lupul isi revenea deja dupa ce Shalom ii taiase suflul izbindu-se in el. Stiam ca nu-mi mai ramasesera decat cateva clipe la dispozitie, asa ca m-am repezit si am inceput sa-l calc pe lup in copite cat de tare puteam. Nu-s eu prea vioaie, insa tot sunt puternica si grea, asa ca am simtit de vreo doua ori cum strivesc ceva moale si flescait sub copite.
Acum lupul se pusese pe urlat de durere. Eram destul de sigura ca tot ii rupsesem o laba-doua acolo, daca nu un picior. S-a ridicat si a plecat sontacaind, pierzandu-se in bezna de unde venise. Eu pufaiam pe nari ca un taur cand din intuneric s-a auzit iar vocea lupului amenintandu-ne stins:
— Las’ ca vin eu inapoi, ba, vin peste voi cu baietii mei din haita.
Dupa ce l-am cotonogit bine pe lup, si-a venit si Tom in fire, si a chirait dupa el:
— Hai sa te vad, fiule, tocmai te-a batut mar o vaca de lapte! Si porcusoru’ asta te-a facut harcea-parcea! Vino cu tovarasii tai, sa le zicem cum te-au bumbacit o mandrete de curcan, un porcusor grasan si o vaca de muuuls! Buuuuia!
CARTEA
Holy Cow (2015), debutul actorului David Duchovny in lumea fictiunii literare, este o fabula pe cat de nostima, pe atat de emotionanta, despre prietenie, religie, umanitate si toleranta. Elsie Bovary, o vacuta de la o ferma din nordul statului New York, isi petrece viata senina pascand, studiind celelalte animale si palavragind cu prietena ei cea mai buna, Mallory. Lumea sa este insa zguduita din temelii cand, gasind poarta grajdului deschisa intr-o seara, se strecoara pana la casa fermierului si afla cu stupoare ca oamenii nu cresc vaci doar pentru lapte, ci ca sa le manance carnea si sa le foloseasca pielea pentru a fabrica diverse lucruri. Dupa aceasta cumplita revelatie, Elsie hotaraste sa plece in India, unde vacile sunt considerate sfinte si nimeni nu se atinge de ele. I se alatura indata porcul Jerry, de curand convertit la iudaism, care vrea sa ajunga in Israel pentru cane de porc, si curcanul Tom, dornic sa ajunga in Turcia, tara unde este venerat. Cei trei trec impreuna printr-o gramada de peripetii, care de care mai hazoase si mai hazardate, ce pun insa sub semnul intrebarii multe realitati ale lumii contemporane.