2. Incredere li se acorda, sint convins. Ma invirt cit de cit prin lumea asta culturala si stiu ca multe carti de pe piata din .ro sint traduse de tineri. Pe de alta parte, tinerii, mai ales daca sint studenti, lucreaza foarte ieftin. Normal sa li se acorde incredere.
3. Acum nu mai traduc, tocmai asta e – eu nu sint traducator, am tradus o carte intr-o anumita perioada a vietii mele si s-ar putea sa mai traduc cindva. Depinde de cit de mare si de grea e cartea, desigur. Mie mi-a luat vreo 2 luni.
4. Nu ma raportez in nici un fel. Eu nu sint un aparat care sa functioneze mai ales cultural, asa ca, sincer, de cele mai multe ori nici nu stiu cine a tradus cartea pe care o citesc. Rareori, ca un fel de sport, imi propuneam sa-mi dau seama daca imi place sau nu o traducere, dupa confruntarea cu originalul. Asa ca, ma rog, n-am nici un sentiment pentru traducatori in general si oricum n-as putea percepe existenta vreunui conflict intre generatii, mi s-ar parea comic sa existe asa ceva. Apropo, si traducerea pe care am facut-o am luat-o tot ca un sport – cit de romaneste pot face sa sune un text irlandez.
5. Pai acum n-o mai impac. Cind puteam sa traduc n-aveam job. Nu, nu cred ca se va putea trai din tradus in timpul vietii mele, ma rog, nu din tradus literatura.