O suta de studenti, purtandu-si pe umar viorile care „invadeaza“ timp de o saptamana orasul, deplasandu-se ca mercurul intre cele trei cladiri in care au loc cursurile dau un surplus de culoare si prospetime locului si constituie in sine un adevarat spectacol. Academia apeleaza intotdeauna la ospitalitatea locuitorilor orasului pentru a-i gazdui, gratis sau la un pret simbolic de cativa euro, pe tinerii muzicieni. Nimeni nu poate stramba din nas atunci cand este gazduit si adesea hranit gratis, dar fiecare cu sansa lui de a fi cazat mai aproape sau mai departe de centrul vechi si mai animat intr-o aglomeratie latita pe 18 km. Onoarea de a fi un participant activ la cursurile Academiei Kronberg, aureolata de prestigiul ei cu totul deosebit in lumea instrumentistilor de coarde, merita insa cativa km de plimbare zilnica…
O celebra profesoara a viorii, Ana Chumachenco, al carei nume il poarta incepand de anul acesta unul dintre premiile acordate periodic studentilor de catre Academie, descria Kronberg-ul, in alocutiunea pronuntata la concertul final al laureatilor cursurilor de anul acesta, drept „o insula“ pasnica si luminoasa de muzica.
Pe o insula, se intelege, seniorii, profesorii, ajung cu avionul. Studentii, in functie de buzunar, sosesc fie cu o barcuta, fie inotand, mai ales cei din estul Europei. M-am intrebat, adesea, in ultimii ani de ce singurii absenti la aceste cursuri, deschise tuturor si cu taxe de participare deloc scumpe, la care preda si o profesoara romanca de exceptie, cum este Mihaela Martin, au fost violonistii romani. Am cateva explicatii, dincolo de mijloacele limitate ale multor parinti din Romania si de lipsa de viziune si de intrajutorare din partea Ministerului Culturii si a institutiilor muzicale ce depind de el.
Fara a generaliza, trebuie sa spun ca nu o data am vazut la tinerii romani acel amestec de complex de superioritate si de inferioritate propriu mentalitatii din Romania, ce are darul, in final, sa-i demobilizeze, sa-i impinga in suficienta, sa-i faca sa-si planga pe umar sau sa se arate mandri de ce… nu au realizat, atunci cand le-au fost deschise, totusi, usi. Zilele trecute am asistat la o scena ce ar trebui sa le dea de gandit studentilor romani. O tanara violonista rusa din scoala unui exceptional pedagog, Pavel Vernikov, venita sa se perfectioneze la Kronberg la clasa lui de maiestrie, ii oferea unei colege toate observatiile facute de prof. Mihaela Martin pe marginea unei interpretari a Concertului pentru vioara de Beethoven. Si nu numai ca asistase la cursurile si in clasa acesteia, dar insemnarile, luate constiincios, insumau vreo cinci pagini de agenda. Mi-am amintit de Sergiu Celibidache si supararea lui fata de infatuarea romaneasca, de pretentia de a fi „cel mai bun“, „cel mai mare“… Cam in stilul in care suna si astazi prezentarile de concerte din Romania, la care solistii romani sau cei veniti din strainatate sunt toti si intotdeauna „cei mai buni“, „celebri“, „de neintrecut“…
Dincolo de aceste generalitati, m-am bucurat foarte mult anul acesta de prezenta unor tineri din Romania. Am asistat cu placere la prestatia deosebit de buna si promitatoare pentru o cariera internationala a Ioanei Cristina Goicea, in clasa Mihaelei Martin. Cristina a fost audiata separat si de directorul Academiei Kronberg, Raimund Trenkler, si de prof. Pavel Vernikov, amandoi indemnand-o sa-si slefuiasca un talent deosebit la viitoare cursuri.
M-am bucurat sa-l vad la Kronberg si pe Mircea Alexandru Dumitrescu, sosit gratie indrumarii prof. Nicolae Dumitru de la Liceul „George Enescu“ si a unei sponsorizari primite de la compania Bitdefender Romania; un tanar ridicat in slavi poate exagerat in Romania, dar cu un evident potential ce are nevoie neaparat de un bun profesor in strainatate. In sfarsit, printre cei care au luat pulsul competitiei si a nivelului artei viorii la Kronberg, in calitate de participanta pasiva la cursuri, am cunoscut-o pe Anda Rusu, care studiaza, deocamdata, la Targu Mures. Ar mai fi un cuvant de spus despre cursul ascendent, de mare profesionism, pe care se plaseaza Academia de Muzica de la Kronberg. Ultimul anuar al Academiei, distribuit cu ocazia cursurilor de maiestrie, si care are cca. 200 de pagini, prezinta pe larg proiectul pe care se focalizeaza in prezent institutia. Este vorba de constructia, ce urmeaza sa inceapa anul viitor si sa fie incheiata in 2018, a unei Sali moderne, de mare capacitate, destinata concertelor de muzica de camera. O oportunitate „de aur“, se spune, pentru un proiect intrat in procedura de dezvoltare urbana la Kronberg si care va fi sustinut in mare parte cu fonduri din partea statului federal german si a landului Hessen.
Cand te gandesti cum se discuta numai ideea unei adevarate sali de concert si cine ii pune piedici la Bucuresti, te apuca plansul…
Galerie foto
