Exista totusi nu una, ci doua exceptii. Cele doua exceptii se numesc Richard Matt si David Sweat, doi prizonieri din statul New York, care au evadat saptamana trecuta din temnita „in stil Hollywood“. Cei doi au evadat in timpul noptii, pacalind gardienii in cel mai clasic stil posibil – asezandu-si hainele in pat in asa fel incat sa para ca dorm. Au sapat un tunel printr-un zid de otel, s-au tarat prin mai multe tuneluri subterane, lasand in urma un bilet pe care scria atat: „Va dorim o zi frumoasa!“. Imediat, ziarele au comparat escapada reala cu cea fictionala, din Shawshank Redemption (Inchisoarea ingerilor). Filmul din 1995 spune povestea unui tanar, inchis pe nedrept, care scapa din inchisoare facand o gaura in peretele celulei, pe care o acopera cu posterele unor actrite.
„E periculos sa comparam o evadare din realitate cu un film“, a declarat imediat Tim Robbins, regizorul Shawshank Redemption. Acesta a atras atentia ca cei doi sunt criminali periculosi, aflati momentan in liberate si ca ambii au fost inchisi pentru omucidere. Senzationalizarea evadarii ii impiedica pe oameni sa asimileze faptul ca acesti criminali pot iesi, cu adevarat, in calea oricui.
Printr-o incredibila coincidenta, un evadat din anul 1959 de la inchisoarea din Ohio, cea care a inspirat Inchisoarea ingerilor, a fost prins la inceputul lunii mai. Dupa 56 de ani de piste gresite si urmariri fara succes, Frank Freshwaters, un baran in scaun cu rotile, a fost depistat pe baza amprentelor si trimis la inchisoare pentru a-si ispasi restul de pedeapsa.
Si in universul televiziunii, stirea saptamanii este tot din domeniul inchisorilor. Pe 12 iunie a fost lansat cel de-al treilea sezon din Orange is the New Black, un serial produs de Netflix. Acesta este bazat pe povestea reala a unei femei „din lumea buna“ ajunsa la puscarie din cauza implicarii aproape involuntare, din adolescenta, intr-un schimb de droguri. Produs la granita subtire dintre drama si comedie, serialul a primit deopotriva laude si critici pentru felul in care portretizeaza viata in inchisoare: in serial, personajele sunt mai colorate, regulile de la bucatarie si din sala de mese sunt mai relaxate, relatiile sexuale intre detinute – strict interzise in realitate – mai romantizate. Sunt si aspecte pe care serialul le surprinde in mod corect, cum ar fi nevoia de a deprinde rapid toate regulile scrise, dar mai ales nescrise ale inchisorii.
Netflix nu este singurul post de televiziune care face audiente enorme din povestea unor prizonieri. Exista numeroase documentare si reality-show-uri filmate in inchisori, ce incearca sa surprinda diverse aspecte din viata detinutilor: delicventi minori pusi fata in fata cu puscariasi cu vechime, in scopul de „a-i speria“ suficient de mult incat sa nu mai comita ilegalitati; povesti ale sarcinilor din spatele gratiilor; interogari dure; filmari cu primele zile ale unui nou detinut intr-o inchisoare; viata de zi cu zi a femeilor maritate cu prizonieri. Exista chiar si un show intitulat „Detinutii au talent“.
Cautand motivele pentru care oamenii s-ar uita in numar atat de mare la astfel de programe TV, sociologii au inventat un nou cuvant: umilivertisment. Termenul descrie placerea pe care o simt telespectatorii atunci cand sunt martori ai tratamentului abuziv si dur la care sunt supusi participantii la emisiuni – in special cele care prezinta arestari si viata din inchisori.
Este dificil de anticipat daca umilivertismentul ar prinde si la romani. Momentan, nu exista nici o emisiune TV bazata pe viata puscariasilor. In concluzie, asa cum am promis, acest text nu are nici o legatura cu ceea ce s-ar crede ca are.