sa vindece suferintele din dragoste, ei au ras si au zis Nu exista asa ceva. Nici o carte nu te vindeca de nimic. Au trecut de-atunci vreo sase-sapte ani si tot nu le-am dat dreptate. Continuu sa fac cadou carti, dar nu la intamplare, ci tintit, ca si cum le-as strecura oamenilor in paharul cu suc o pastiluta care sa-i faca sa se simta mai bine. Aflu de-abia acum, dintr-un articol din „The New Yorker“, ca exista biblioterapia, mentionata pentru prima data in 1916 in „The Atlantic Monthly“ si adusa la perfectiune de doua prietene bune, absolvente de Cambridge si amice cu Alain de Botton. Berthoud si Elderkin fac terapie prin lectura. Iti pun cateva intrebari despre tine, despre viata ta, despre fricile tale si iti recomanda carti care sa-ti arate ca situatia nu-i chiar asa de neagra pe cat pare. Mai multe studii, realizate din 2000 incoace, arata ca cititorii constanti de literatura „dorm mai bine, au niveluri de stres mai coborate, stima de sine mai ridicata si rate mai scazute de depresie decat non-cititorii“. A, si cel mai important, sunt campioni la empatie. Berthoud si Elderkin au scris si-o carte, The Novel Cure: An A-Z of Literary Remedies (Romanul leac: Remedii literare de la A la Z), unde gasesti remediu pentru orice, inclusiv pentru sentimentul ratarii. Cartea a fost deja publicata in 18 tari si sper sa ajunga si in Romania. Pana atunci, daca cineva imi spune ca nu mai suporta viata asta, ca totu-i in zadar, il trimit la Seneca si la Marcus Aurelius. Sau la Jonas Mekas: „O sa incep sa-mi fac griji atunci cand chiar se intampla ceva. De ce sa-ti faci griji cand nu se intampla nimic? Si apoi, de ce sa-ti faci griji cand se intampla? Vezi atunci ce faci. Pierzi vremea facandu-ti griji si ce crezi tu c-o sa se intample s-ar putea sa nu se intample niciodata. O sa vad eu ce fac cand se intampla, n-o sa pierd vremea“. A, apropo, stiti vreo carte care sa vindece suferintele din dragoste?