2. Din experienta minima pe care o am in aceasta zona, pot spune ca traducatorilor tineri li se ofera suficienta incredere din partea editurilor importante. Si nu e o strategie deloc rea, de vreme ce, dupa stiinta mea, fara sa fac neaparat un pro domo, citeva dintre cele mai tari carti aparute la noi in ultimii ani au fost transpuse de traducatori "de ultima generatie".
3. Acum lucrez la romanul lui Philippe Claudel, Les ames grises, aparut in Franta in 2003, dupa care s-a si facut un film destul de bun. E o carte care ma intriga din mai multe puncte de vedere si care cred ca ar putea fi bine primita si la noi. O traducere ia atita timp cit ii trebuie traducatorului sa o faca. Iar asta depinde de dimensiunile cartii, de termenele pe care s-a angajat sa le respecte editura, de celelalte proiecte (si slujbe) ale traducatorului – care pot, uneori, sa-ti cam dea planurile peste cap.
4. Din punctul meu de vedere, un conflict intre generatii in zona traducatorilor este un nonsens. Dar asta si fiindca eu nu sint prea familiarizat cu ea. Pot spune ca ii privesc cu mare admiratie – si imi doresc sa ajung intr-o buna zi la performantele si meritele lor – pe Mircea Ivanescu, Antoaneta Ralian, Irina Mavrodin, Nora Iuga, Emanoil Marcu, Sorin Marculescu sau pe regretatul Emil Iordache.
5. Sper sa se ajunga intr-o buna zi sa poti trai din munca – fiindca este, fara indoiala vorba de o munca dificila, cu partea de responsabilitate si de minutie pe care o implica – de traducator (de literatura). Deocamdata acesta este doar un deziderat.