Aici nu vorbim insa doar de reactia pensionarului de rand. Sunt angajati, inclusiv de la companiile private, care castiga 1.200-1.500 de lei pe luna. Cum au primit ei stirea ca marele deputat de Iasi, spre exemplu, Anghel Stanciu (PSD), unul dintre initiatorii legii cu pensiile nesimtite, va lua 4.000 de lei in plus? E adevarat ca omul a trudit, a fost mai intai devotat PRM-ului lui Corneliu Vadim Tudor, apoi cand si-a dat seama ca e greu cu partidele de buzunar a sarit repejor in barca incapatoare a PSD. Iar ca lucrurile sa nu ramana neclare, Anghel al nostru pregateste deja un locsor caldut, tot in Parlament, pentru minunatul sau fiu, Cristian Stanciu. Voia sa-i lase colegiul, trasat inca din 2008 doar cu primarii rosii, dar nu mai e nevoie, lista PSD il va cuprinde la anul si pe juniorul bun de gura.
Politicienilor nu le mai pasa. Ei cunosc reactia oamenilor, dar nu dau doi bani pe cei care se duc ca fraierii o data la patru ani sa-i voteze.
Asistam la un dispret fara margini.?Si-au tras pensii speciale, de parca parlamentarul ar fi buricul galaxiei. Cu totii invoca faptul ca e greu sa faci naveta saptamanal la Bucuresti. Pai daca e atat de neplacut, iar mandatul de parlamentar le ofera atatea batai de cap, de ce mai candideaza acesti domni? De ce se bat precum chiorii inaintea alegerilor pentru a prinde un loc pe liste? De ce nu raman acasa, langa nevasta, la locul lor de munca? De ce atata chin? Cine ii obliga sa mearga in Parlament? Sa stea in zona privata, sa vada si ei cum se castiga banii, dar fara contracte cu statul.
A mai fost un episod revoltator saptamana asta. Ditamai premierul Romaniei s-a dus aproape pe furis la Baku (acolo unde nu s-a afisat nici un lider european mai de soi!), dupa care a fugit la Istanbul, cu avionul premierului Turciei. Informatia ca Ponta e pe masa de operatie la o clinica privata din Turcia a venit tarziu, dar nimeni nu stie la ora asta de ce s-a dus totusi Ponta la turci pentru a se trata.
Nu sunt clinici performante in Romania? Toti medicii renumiti din Bucuresti sunt anti-PSD? Si in acest caz, ca in multe altele, premierul a dat-o in bara. Ponta a motivat ca in tara n-ar fi gasit „liniste si odihna“. Serios? Bateau tobele opozitiei la geamul salonului? Pai amaratul care se duce la spitalul de stat si sta cu orele pe la usi pana sa fie luat in seama de vreun doctor are liniste? Iar in salonul cu opt paturi, unde e o caldura sufocanta, pacientul de rand are odihna?
Cand e vorba despre ei, cei mari, dintr-odata problema e importanta. E grav, solutia nu e simpla. Parlamentarii muncesc, trebuie rasplatiti cu pensii speciale, iar cand esti cu functie mare, sistemul medical romanesc nu mai ofera linistea necesara.
In orice tara europeana, astfel de intamplari ar fi costat scump partidul aflat la putere. In Romania merge si-asa. Politicienii isi vad de interesul si confortul lor, noi ne vedem de saracia noastra si de traiul tot mai complicat de la o luna la alta. E o ruptura vizibila si de pe planeta Jupiter, desi fiecare parte (politicieni vs. popor) isi da seama ca nimic nu mai poate fi reparat cu actuala clasa politica.
O gasca de privilegiati a pus mana pe parghiile statului, dar profita si de o naivitate de inteles din partea oamenilor. „Cine altul mai bun? Toti sunt la fel.“ Explicatia asta am auzit-o de sute de ori. O stiu si politicienii, de asta schimbarile survin greu. Dar nimeni nu se implica, putini ies in strada, pentru ca n-au pentru cine, mizeria e prea mare.
Am ajuns aproape sa ne injuram reciproc. Noi, alegatorii, i-am goni de la putere, ei se uita de sus la noi, de parca ar fi uitat de unde au plecat.
Cat il priveste pe Victor Ponta, povestea turceasca nu e doar legata de starea lui de sanatate. Dincolo de problemele sale medicale, care probabil exista, dar au fost prezentate in mod exagerat, liderul PSD si-a luat un respiro. Are trei saptamani de liniste si odihna pentru a medita daca mai poate ramane in functia de premier. Nu piciorul il macina neaparat, ci piciorul incasat de la DNA. Posibil ca asta sa fie motivul real al plecarii lui Ponta la Istanbul.
Confruntat cu presiuni din toate partile, seful social-democrat isi pregateste iesirea din scena. Iar PSD negociaza ramanerea la guvernare. Sau macar incearca. Pentru ca asa-i la PSD, orice e posibil, trebuie luptat pana la capat!