Batranul colectionar in cauza, Cheniston K. Roland, el insusi violonist si exeget al istoriei viorii, un mare admirator al lui George Enescu, imi scria in continuare: „am acest concert al lui Enescu din 1937, de mai bine de 40 de ani, si foarte putini au auzit despre el. Am fila sonora si anuntul speaker-ului, iar acesta introduce o mica bijuterie pe care m-am gandit ca autoarea paginii [de FB, pianista Raluca Stirbat], ar trebui sa o aiba, impreuna cu informatia relevanta. Iti voi trimite o copie in acelasi timp. Ar trebui sa faca in mod fulgerator turul lumii“.
Intre timp, Cheniston a postat pe Facebook ceea ce este mai mult decat o „mica bijuterie“, un document tulburator al istoriei – inca atat de incomplet cunoscuta! – a lui George Enescu. Dupa cunostinta mea, nici unul dintre muzicologii seriosi care au scris despre Enescu nu a vorbit despre aceasta inregistrare live, a primei parti, Vivace, a Dublului Concert de Bach, avandu-i ca solisti pe George Enescu si Yehudi Menuhin, difuzata, se pare, in februarie 1937 de postul de radio new-yorkez WABC. In paranteza fie spus, daca vreti sa ascultati documentul sonor, intrati pe paginile de Facebook: „Save Enescu’s Memorial House in Mihaileni“ sau „Operation Village Enescu-Save the House in Mihaileni“.
Prietenul nostru si-a datat inregistrarea live a concertului cu New York Philharmonic Simphony Orchestra „februarie 1937“. In mod ciudat, concertul in cauza nu figureaza printre cele inventariate, in mod exemplar, pe site-ul Orchestrei Filarmonice din New York. Despre concert se stia deja gratie mentiunii in vechea si unica monografie de referinta G. Enescu, aparuta la Bucuresti in 1971, si in detaliu gratie unicei cercetari serioase efectuate in bibliotecile occidentale ceva mai recent, pe urmele lui Enescu, de istoricul iesean Dumitru Vitcu. Acesta a publicat in 1994, in original, textul unei scurte relatari din „New York Times“, datata 25 ianuarie 1937: „Noaptea trecuta, violonistul Yehudi Menuhin, a intrerupt cei doi ani de retragere de pe scena de concert, cu o aparitie impreuna cu profesorul sau George Enescu, la Carnegie Hall. Virtuozul si maestrul sau au cantat rar auzitul Concert pentru doua viori in re minor de Bach si au fost aplaudati generos de o sala plina ochi, potrivit relatarii Associated Press“.
Deci, cadoul pe care ni l-a facut colectionarul Cheniston K. Roland are o data precisa: 24 ianuarie 1937, inregistrarea primei miscari a Concertului fiind, probabil, difuzata in februarie. Acelasi remarcabil colectionar britanic din Liverpool, care ii scria zilele acestea unui amator de vioara din Italia, ca poseda sute de inregistrari de arhiva din Statele Unite, este cel care a publicat cu un an in urma un alt document pretios enescian, versiunea Dublului concert de Bach, in compania lui David Oistrach, de la Moscova, in 1946. Si acea inregistrare live este precedata de un anunt de speaker, de data aceasta a celui al Radioului Bucuresti care a difuzat concertul, ce facea parte din arhivele trimise cadou de sovietici la Bucuresti in 1958, cu ocazia evenimentelor prilejuite de inaugurarea Festivalului „George Enescu“. Nu o sa inteleg niciodata de ce Casa Radio nu publica astazi aceasta banda si restul inregistrarilor primite odinioara de la sovietici; singura explicatie ar putea fi ca arhiva istorica a Radioului a fost vandalizata sau ca se afla intr-o dezordine deplorabila…
Din fericire, pentru a vorbi doar de inregistrarile enesciene, mai exista… admirabilii colectionari si restauratori ai generatiei varstnice din Occident – asemenea lui Michael Waiblinger (cu exceptionalele sale discuri publicate sub eticheta Meloclassic) sau a lui Alain Deguemel (si casa sa Forgotten Records) – care fac treaba bravilor nostri arhivisti si muzicologi.