„Sunteti personaje in carte“, le-a confirmat Florin Lazarescu celor doi, lamurindu-i de ce i-a rugat sa fie alaturi de el in seara de joi si explicand publicului ca prefera discutiile libere, cu colegi, prieteni si cititori, in locul lansarilor tipice, alaturi de doi-trei critici literari care „vorbesc un sfert de ora in care preamaresc autorul“. Lucian Dan Teodorovici a recunoscut ca a citit cartea chiulind uneori de la treburile de la serviciu, pentru ca l-a prins lectura, si a incercat sa numere de cate ori apare ca personaj. „M-am pregatit sa numar toate situatiile si n-am gasit decat vreo doua, dar poate n-am citit suficient de atent“, a spus acesta, zambind. Scriitorul iesean a mai glumit spunand ca era pregatit de o cearta, „pentru ca ma asteptam sa ma portretizeze asa cum obisnuim noi sa o facem intre noi, dar apar in niste contexte destul de neutre“.
Lucian Dan Teodorovici: „Florin Lazarescu are calitatea de a transforma fictiuneain realitate“
Lucian Dan Teodorovici a mai marturisit ca de multa vreme, de cand ii citeste cartile, il invidiaza pe Florin Lazarescu, pentru ca „are o calitate absolut esentiala pentru un scriitor, dar pe care eu n-am fost capabil s-o recunosc la mine niciodata, aceea de a transforma fictiunea in realitate“. O vreme a trait cu impresia ca Florin Lazarescu fictionalizeaza povestind intamplari senzationale, „prea se adunau in jurul lui numai intamplari iesite din comun“. „Eu uneori ieseam din casa in mod special pentru a vedea daca Iasul e atat de spectaculos precum il prezinta Florin“, a explicat scriitorul de unde a pornit invidia fata de al sau prieten, la care avea impresia ca literatura venea incontinuu, intamplandu-i-se mereu situatii iesite din comun si adesea cunoscand personaje iesite din comun. „Pana cand, facand un exercitiu de non-invidie si de detasare, am incercat sa citesc simplu, ca un cititor, si sa observ care-i mecanismul textelor sale“, moment in care a constatat ca intamplarile nu sunt iesite din comun, ci felul in care le descrie Florin Lazarescu le face sa fie asa, „ori asta inseamna literatura adevarata“. Teodorovici a mai subliniat faptul ca scrierile prietenului sau isi conving cititorul, ajungand sa crezi in forta si realitatea lor pana la ultimul cuvant.
„Multe dintre istoriile cuprinse in carte sunt pe de o parte foarte personale, iar volumul chiar merita descoperit“, a mentionat George Onofrei, spunand ca citind povestirile n-a putut desprinde lectura de felul in care Florin Lazarescu povesteste. „E cu totul special, si chiar daca e o carte care surprinde realitatea, este realitatea lui Florin Lazarescu. Am avut lungi discutii in care ii spuneam ca traieste intr-un alt oras, intr-o alta tara si intr-un univers paralel fabulos“, le-a spus George Onofrei celor prezenti in librarie. Acesta a mai adaugat ca locuind in Iasi, desi in aparenta poti avea multe lucruri in comun cu scriitorul Florin Lazarescu, citindu-i cartea ai impresia ca intri intr-o zona crepusculara si intr-un loc unde lucrurile nu stau deloc asa cum le stii. „In unele zile poate multi dintre noi ne-am dori sa fim Florin Lazarescu, pentru ca simti si o anumita placere si o anumita bucurie pentru tot ceea ce aude si ce i se intampla.“
Florin Lazarescu: „Lumea marunta e spectaculoasa daca stii s-o privesti“
Recunoscand ca si pentru el e ciudata cartea, Florin Lazarescu a tinut sa explice cititorilor, intrucat a tot primit intrebari in acest sens, ca volumul nu e nici o compilatie a postarilor sale de pe Facebook cu povesti si personaje, nici intreg jurnalul sau. „Este jurnalul meu, dar selectat. Daca era sa public tot jurnalul, cred ca as fi avut macar 1.500 de pagini“, a spus scriitorul, povestind ca in momentul in care in rubrica din „Suplimentul de cultura“ a renuntat la textele de opinie si a trecut la povestiri a observat ca publicul sau e mai receptiv fata de acest tip de text. Ulterior a venit si ideea cartii, care nu este o colectie a articolelor publicate in „Supliment“, ci o selectie a povestilor din jurnal, pornind din 2003. „Cartea asta, in ciudatenia ei, nu-i literatura propriu-zisa, pentru ca e 100% realitate“, a mai spus autorul, care si-a dat seama, tot fiind intrebat in ultima vreme despre ce e ultimul sau volum, ca Intamplari si personaje este de fapt „un elogiu adus frumusetii vietii obisnuite, pentru ca eu sunt fascinat de viata, chiar si cand ma enerveaza, iar lumea marunta e spectaculoasa daca stii s-o privesti“.
Acest elogiu adus frumusetii vietii obisnuite, cum ii spune autorul, a fost si criteriul dupa care a selectat povestile din jurnal ce au ajuns sa se regaseasca printre paginile cartii sale, Florin Lazarescu povestind ca ar fi avut, din punct de vedere al marketingului, si povesti mai senzationale, care poate ar fi vandut mai bine, insa a ales sa le evite si sa le culeaga pe cele care trateaza viata si intamplarile de zi cu zi.
Intrebat din public daca anume a ales sa publice un volum de povestiri din lipsa timpului, atat al sau, cat si al cititorilor, Florin Lazarescu a spus ca „viata te impinge spre asta; cand stai in stepa si-ti urla lupul si ninge, iti iese Anna Karenina, cand ai trei servicii, trebuie sa-ti platesti facturile si mai ai nu stiu ce probleme pe cap, iti ies povesti ca ale mele, unele de-o pagina, altele de doua“. Cu toate astea, autorul a precizat ca i-ar placea si ca viseaza si la un „roman tihnit“. A dezvaluit astfel ca, avand in vedere ca se apropie 100 de ani de Romanie, i-ar placea sa scrie o carte in genul romanului Un veac de singuratate al lui Gabriel García Márquez despre romani si Romania, despre felul de a fi al oamenilor de aici, legandu-se si de cateva dintre povestile din jurnalul sau.
FOTO: Andi Spot
Galerie foto
