„Inalt“ – da, avea 1,96 metri.
„Dark“ – da, avea parul negru, dar termenul de intunecat se referea mai ales la imaginea sa.
„Gruesome“ – la fel, in ton cu imaginea sinistra pe care i-o promovase sumedenia de filme in care jucase pana atunci. ?Si o descriere total gresita a personajului real.
La fel ca alte mari staruri ale cinemaului fantastic si horror, Christopher Lee era in viata reala un tip teribil de bland, sensibil si prietenos. Cu toate acestea, intreaga planeta il stia numai din puzderia de roluri negative in care jucase, un numar demn de Cartea Recordurilor. Culmea, spre deosebire de Erich Von Stroeheim, cel pe care „iubesti sa-l urasti“, Lee a fost un tip foarte iubit de milioanele de fani.
Reactiile starnite de decesul sau, saptamana trecuta, stau marturie a popularitatii imense de care se bucura acest actor nonagenar.
Lee era ultimul „mohican“ al cinemaului fantastic de altadata. Facea parte din grupul restrans al legendelor horrorului, alaturi de Boris Karloff, Vincent Price si de colegul si prietenul lui, Peter Cushing. Lee ramasese ultimul dintre ei…
Christoper Lee va ramane in istorie drept cel mai popular interpret al contelui Dracula. Pasionat de teatru si cinema, Lee incercase, fara succes, sa isi faca un nume in industrie, imediat dupa razboi. Avea sa cunoasca succesul alaturi de Peter Cushing, in prima dintre numeroasele lor colaborari, in Curse of Frankenstein, din 1957. Cushing era baronul nebun, Lee era monstrul. Un succes care a dat tinerelor studiouri britanice Hammer formula de succes: reformularea completa a canonului horror clasic, pentru o noua generatie. Un an mai tarziu, cand Lee aparea in rolul titular in Horror of Dracula, popularitatea lui avea sa detoneze la nivel mondial.
Avea sa il joace pe Dracula de nenumarate ori, cu tot mai multa neplacere: producatorii se multumeau numai cu prezenta lui fizica si nu il lasau sa isi faca meseria de actor. In anii ’70, in documentarul In Search of Dracula, avea sa il joace chiar pe Vlad ?Tepes, dar asta se stie mai putin.
Culmea este ca Lee era chiar conte sau cel putin se tragea dintr-o familie nobiliara. Mama sa, Estella Maria, era contesa Carrandini, o familie cu legaturi stranse cu lumea operei si care descindea chiar din imparatul Carol cel Mare. In 2009, Christopher Lee avea sa fie facut cavaler al Imperiului Britanic de catre printul Charles, pentru munca sa de actor.
Lee a incercat toata viata sa se diversifice si sa nu fie cantonat numai in personaje tenebroase si satanice. Fara succes. A muncit peste 20 de ani pentru Hammer, dar a jucat si altceva decat contele Dracula, de la Rasputin, la un vanator de culte satanice. Cand, in anii ’70, facea eforturi deosebite pentru a-si „devampiriza“ imaginea, Lee a aterizat in rolul cel mai important din cariera sa (spune el), cel al lordului Summerisle, liderul unui grup pagan, in filmul-cult The Wicker Man. Cativa ani mai tarziu, il juca pe Scaramagna, unul dintre cei mai populari „villaini“ din mitologia lui James Bond.
Lee era var prin alianta cu Ian Fleming si este posibil sa il fi inspirat, partial, pe agentul 007. Cei doi veri facusera parte din serviciile secrete. In timpul razboiului, Lee fusese recrutat intr-o brigada secreta care avea misiunea de a-i vana si elimina pe criminalii de razboi nazisti. N-a vrut sa dea niciodata detalii despre activitatea sa, desi este de poveste momentul in care, lucrand la Stapanul inelelor, Peter Jackson a incercat sa ii explice cum face un om injunghiat pe la spate. „Stiu foarte bine cum face un om injunghiat pe la spate“, i-a replicat Lee, cu foarte multa convingere.
Fleming ar fi vrut ca varul sau sa joace rolul negativ in primul film Bond, Dr. No. Dar Lee era prins cu alte roluri, intrarea in universul bondian avand sa se intample mai tarziu.
La inceputul noului mileniu, dupa o cariera enorma, cand alti colegi ieseau deja la pensie, Lee avea sa atinga un statut de „zeitate popculturala“. In primul rand prin faptul ca era solicitat de regizori care crescusera cu filmele lui, precum Tim Burton. Apoi fiindca a fost invitat sa participe la doua francize fenomen ale mileniului. In Razboiul stelelor, ii succeda in rol (negativ, bineinteles), prietenului Peter Cushing. In Stapanul inelelor, era vrajitorul decazut Saruman.
Culmea!, Lee era fan al cartilor lui Tolkien inca de la aparitia lor. Din toata echipa de realizatori, era singurul care il intalnise personal pe autor, iar acesta ii daduse binecuvantarea pentru a-l juca pe Gantdalf, vrajitorul cel bun. Pana cand aveau sa fie facute filmele, Lee era deja prea batran si se multumea, din nou, cu rolul negativ.
Un duet intamplator cu formatia de heavy metal Rhapsody avea sa duca la ultima aventura a carierei sale: la 90 de ani, Christopher Lee avea sa devina „metalist“. Este, poate, cel mai batran artist care a intrat in topul Billboard cu un single, Jingle Hell, iar in 2013 a lansat un album in care facea mariajul intre metal si pasiunea sa, opera. Subiectul? Carol cel Mare, ilustrul lui stramos.
„Ce e important pentru mine, ca batran, este sa fiu cunoscut de generatia mea si de cea urmatoare“, spunea Lee, intr-un interviu. „Ca sa fii o legenda, trebuie sa fii ori mort, ori excesiv de batran.“