Organizat odata la patru ani, asemenea Olimpiadelor, pentru sovietici odinioara, si pentru rusi astazi, un eveniment cu dubla semnificatie, politica si culturala, Concursul Ceaikovski face in continuare sa se vorbeasca mult despre echilibrul fragil intre judecata obiectiva si cea manata din spate de criterii ideologice si pseudo-patriotism. Asa a fost de la bun inceput, din primavara anului 1958, in atmosfera de relativ dezghet post-stalinist si destindere pe plan cultural international in care, sub Nichita Hrusciov, a fost creat concursul. Unul ce a permis apoi, fie spus, si o clonare a sa, in toamna aceluiasi an, in Romania, prin Festivalul si Concursul „George Enescu“.
Cine vrea sa afle mai mult despre ambiguitatea acelor timpuri merita sa parcurga amintirile Maiei Plisetkaia, scrise pe baza jurnalului ei. Acolo apare o mentiune despre primul Concurs Ceaikovski la care „victoria lui Van Cliburn a fost prima licarire de bun-simt. Dar de cat efort a fost nevoie! Sunt la curent cu bataliile purtate in spatele scenei de Emil Gilels (presedintele juriului) – ultimatumurile, cererile imperioase si atacurile – fiindca am trait multi ani in aceeasi cladire comunala de pe str. Gorki si discutam ultimele stiri in curtea ei. [Gilels] a fost convocat la o discutie la ministru, acuzat de lipsa de patriotism, batjocorit si amenintat. Daca nu esti suficient de inteligent, fa macar ca primul loc sa-l imparta cu un pianist sovietic […]“
Dupa acest ultim indemn s-au desfasurat si editiile ulterioare ale Concursului, a carui sectie de pian a fost considerata, aparent, cea mai de prestigiu si necesitand mereu un juriu „bine supravegheat“, asemenea trenurilor („vorba“ lui Jiri Menzel).
Anul acesta, originalul pianist georgian Alexandr Toradze pare sa se fi razvratit, parasind inopinat juriul, oficial pentru a pleca – in mijlocul concursului – intr-un turneu in America Latina. Nu este clar motivul acestei subite demisii, dar observatorii au notat eliminarea treptata a unor pianisti de valoare (Nikita Mndoyants, elev stralucit al lui Nicolai Petrov, in preliminarii, Emanuel Rimoldi, in prima runda, elev al lui Elisso Virsaladze), de catre un juriu exclusiv de barbati si in care ca pedagog nu straluceste decat, astazi venerabilul, Dmitri Baskirov. Au ramas in concurs, totusi, tineri pianisti absolut remarcabili, ca sino-americanul George Li, Lucas Debargue admirabil interpret al lui Ravel, Lukas Geniusas, elevul regretatei pianiste Vera Gornostaeva, un tanar rus de 16 ani ce promite o cariera extraordinara, Daniel Haritonov si Dmitri Masleev alt admirabil interpret. De urmarit daca si cum „principiul“ impartirii premiului intai va fi aplicat saptamana viitoare…
Lucrurile par mai putin complicate la sectia de vioara, cu un juriu prodigios, din care face parte si prof. Mihaela Martin. Eliminarea in primul tur a lui Stefan Tarara, elev si asistent al celui mai prestigios pedagog actual al viorii, Zakhar Bron, a lasat putin un gust amar, dar prestatia absolut remarcabila in semifinale a Alexandrei Conunova-Dumortier, a dat aripi „fanilor“ echipei romanesti. O sectie de vioara care, merita reamintit, de-a lungul istoriei le-a adus multe bucurii muzicienilor romani, incepand cu Stefan Ruha (premiul III in 1958), cu Mihaela Martin (premiul II in 1978) si laureatii Andrei Agoston (1970) si Cristina Anghelescu (1986).
Un violonist din Germania, originar din Romania, Robert Szabo, imi semnala un LP sovietic uitat, din 1958, cu inregistrarile lui Stefan Ruha la Festivalul Ceaikovski, niciodata reeditate. Un al doilea recital glorios, dat de Ruha la Leningrad in noiembrie 1958, a fost difuzat de Radio St. Petersburg. Ambele inregistrari ar putea constitui materia unui frumos compact-disc in memoria marelui violonist, daca cineva s-ar ocupa in Romania de asemenea „ispravi“ culturale. Gratie relatiilor sale firesti cu radiourile partenere, Editura Casa Radio ar trebui, in ideal, sa fie prima interesata. Dar, atunci cand nu exista nici macar un CD cu laureatii Concursului „George Enescu“, nu imi fac iluzii ca pledez altfel decat in iluzoria boare a verii culturale romanesti…
Finalele Concursului International Ceaikovski se anunta pasionante, iar daca exista ceva ce functioneaza impecabil la aceasta editie, aceasta este transmisia live a tuturor concertelor, gratie colaborarii organizatorilor cu compania media Medici.tv. Nu pot incheia decat invitandu-mi prietenii melomani sa urmareasca „spectacolul muzicii“ la adresa: http://tch15.medici.tv/en/performances/.