Slovacia are vreo 10 festivaluri de film la o populatie de 4-5 milioane de locuitori si incearca sa-si faca loc pe piata europeana, desi n-are posibilitatile surorii mai mari, Cehia. A introdus scutirile de taxe pentru strainii care vor sa filmeze aici anul trecut; pana acum un singur proiect (american) s-a inscris. Are un fond cinematografic (Slovak Audiovisual Fund) de-abia din 2009, iar in 2010 a lansat un program cincinal pentru sectorul audiovizual. Rezultatul e ca productia de filme a crescut de la 0 lungmetraje in 2005 la 20 in 2014. Box office-ul a crescut si el cu 10,4% in 2014 fata de 2013, iar intrarile la cinema cu 11,5%. Ca si la noi, s-au construit multe multiplexuri (pe care statul nu le sustine financiar, sustinand in schimb cinematografele cu un singur ecran, majoritatea de pe vremea comunismului). Au crescut prezentele si premiile la festivalurile importante. Al doilea cincinal va fi lansat in 2016, iar discutiile despre strategia care va fi aplicata au fost lansate la Art Film Fest in cadrul unei dezbateri unde nu s-au spus prea multe noutati, dar la care au participat toti actorii de pe piata audiovizualului, de la directorul AVF si oficiali ai Ministerului Culturii, pana la directorul televiziunii publice, al scolii nationale de film, producatori importanti, regizori s.a.m.d. Televiziunea publica o duce greu pentru ca nu are bani, o posibilitate de a-i mari bugetul fiind aceea de a creste abonamentul platit de popor (care a ramas acelasi de vreo 11 ani). Se pare ca acest lucru nu se va intampla prea curand pentru ca la anul, in martie, sunt alegeri. Parca suna cunoscut…
Daca Art Film Fest e important pentru ca strange industria de film locala la Trencianske Teplice, o cocheta statiune balneara cu pensionari si veverite, deci un loc bun de intalnire (proiectiile au loc si in orasul vecin, Trencin, cu mai multe cinematografe), Fest Anca e dintr-o paradigma diferita. Žilina e un orasel cu masini si malluri, e drept si cu o zona veche draguta, dar centrul festivalului il constituie gara Stanica Záriecie, situata langa pasaje sub si peste nivel, si langa autrostrada, fiind inca functionala. In acest spatiu deprimant au fost amenajate doua salite de proiectie (din care una facuta din cutii de bere), un camping unde dimineata se face yoga, un restaurant-bar cu terasa, per ansamblu un aer de tabara boema, dar organizata. Grafitti-uri peste tot.
Alte evenimente au loc si in oras – la Muzeul de Arta (unde a fost vernisata o expozitie Ji?i Barta), la Sinagoga Noua sau la teatru (unde a avut loc Pitching Forum-ul pentru scurtmetraje, lungmetraje si seriale de animatie slovace). Publicul e, ca la Anim’est, foarte tanar, iar competitia e consacrata doar scurtmetrajelor si videoclipurilor. La Fest An?a am vazut, in sfarsit, Rocks in My Pockets, de Signe Baumane (coproductie SUA/Letonia), singurul pentru care agentul de vanzari polonez New Europe Film Distribution a acceptat sa fie vandut si prin micro-distributia revolutionara a site-ului www.yekra.com care le asigura celor ce il recomanda pe net un mic procent. Acest lungmetraj pentru oameni mari e, intr-adevar, remarcabil. Baumane, letona stabilita la New York, reface istoria tragi-comica a familiei sale prin cinci cazuri de femei schizofrene ori cu depresii (incluzand-o pe a sa proprie). Nu stiu de ce nu ma tragea pana acum ata la Anim’est, dar, vazand Rocks in My Pockets, unde amestecul de desen si obiect da senzatii aproape tactile si unde stari atat de complexe pot fi exprimate atat de creativ, ma declar cucerita definitiv de posibilitatile animatiei. Am mai vazut animatii bune pana acum, cred ca pur si simplu a trebuit sa sara dopul intr-un orasel ca Žilina unde, ca in orice oras de provincie, ai nevoie de ocupatii temeinice ca sa nu cazi in depresie.