Comparatia deschide o cronica elogioasa a romanului, in paginile „The New York Times“ si e sustinuta de intreaga desfasurare narativa din Interesantii, dar si de dinamica de idei care traverseaza, asemeni unui circuit electric, acest roman, alert si plin ochi de subiecte de interogatie.
Dimensiunile lui pot sa intimideze, are 595 de pagini, numai ca Meg Wolitzer le face sa alunece, la lectura, ca si cum ar fi abia primele 50 dintr-o serie din care vrei, in continuare, continut. Nu intamplator folosesc acest cuvant, iar in cazul Interesantilor, continut care iti activeaza reflexe de cititor dependent inseamna, pe de o parte, o actiune atat de captivanta incat astepti sa vezi, pagina dupa pagina, unde poate sa duca si, pe de alta, idei in miscare, in analiza, intr-o perpetua negociere.
Subiectul cartii il reprezinta maturizarea si definitiile pe care indivizii le dau implinirii de sine. Simplu spus, in limbajul succesului, felul in care oamenii „se realizeaza“, se „implinesc“ sau „se rateaza“. Romanul acopera un interval temporal care incepe in 1974 si se termina dupa 9/11, actiunea fiind concentrata in cea mai mare parte in New York. Asa arata cadrul in care se problematizeaza chestiuni cum sunt implinirea personala, dorinta de succes, statutul idealurilor in raport cu realitatea materiala, concreta a fiecaruia, solidaritatea, fidelitatea, prietenia, atractia si invidia. Subiectii acestor dileme sunt prieteni de-o viata: „interesantii“, un grup de baieti si fete cu talente si inclinatii pe care si le cultiva pentru a se indeparta, prin tot ceea ce fac (si, in definitiv, prin tot ceea ce sunt), de odioasa treime a prozaismului, descrisa prin comun, banal sau plictisitor. Facem cunostinta cu grupul interesantilor in vara lui 1974, cand naratorul romanului ni-i prezinta adolescenti, adunati si incantati unii de altii, intr-o tabara de creatie de langa New York, Spirit-in-the-Woods.
Luminile inceputului de roman sunt indreptate catre cea mai noua membra a grupului, Julie Jacobson, prototipul adolescentei marginale, fascinate de tot ceea ce ii e inaccesibil. Daca „interesantii“ sunt un grup de pusti talentati, multi dintre ei provenind dintr-un mediu elitist si prosper, crema financiara sau artistica a New York-ului, Julie (rebotezata „Jules“ de noii ei prieteni) e o adolescenta ingrozitor de timida si de intimidata de faptul ca vine dintr-o familie modesta, care e departe de orice forma de elitism al gusturilor sau al posibilitatilor financiare. Chiar si prezenta ei in acea tabara este posibila gratie unei burse caritabile, altfel, costurile unei astfel de pepiniere de talente ar fi exclus-o de la primul criteriu: banii. Nu intamplator, una dintre cele mai durabile relatii afective se leaga intre ea si Ethan Figman, un baiat cu o aparitie de Woody Allen in devenire, cu un background social care exclude rasfatul si privilegiile si care are un talent genuin pentru desen (talent care il va transforma, peste ani, intr-un star media, creatorul unei serii animate de mega-succes). La vremea la care ii cunoastem pe adolescentii care vor inchide cercul „interesantilor“, nici unul dintre ei nu ia in calcul masura in care vietile si talentele lor vor fi distorsionate de conditiile de care dispun sau nu propriile familii sau, prin extensie, cercul social din care provin. In acele veri adolescentine, de proportii mitologice, grupul de prieteni de la Spirit-in-the-Woods are ca unica preocupare incurajarea laturii creative a fiecaruia dintre ei. Pe masura ce povestea avanseaza insa, ies la suprafata restul conexiunilor pe care ei nu le pot face, la vremea respectiva: legatura dintre talent si bani, dintre talent si hazard, dintre talent si morala.
Jules, din unghiul careia ajungem sa privim lucrurile, este cea care ramane cu singurul talent pe care isi permite sa-l cultive: acela de a observa, intr-o perpetua oscilare centru-margine, dinamica relatiilor si modul in care se deseneaza traiectoriile fiecaruia. Jules devine psihoterapeuta, are un cabinet cu venituri care o mentin la limita subzistentei, lucru care, raportat la succesul pe care ajung sa-l aiba cei mai buni prieteni ai ei de la Spirit-in-the-Woods, o intoxica, mai ales ca valorile pe care ei jurasera, cu ani in urma, sunt inlocuite de obsesia generala pentru statut, iar lumea „talentelor“ nu face exceptie: „Peste tot in jurul lor, a face bani si a vrea sa faci bani devenisera infinit mai respectabile. Lumea vorbea cu multa admiratie despre consilieri financiari, ca si cand ar fi descris niste artisti. Si incepuse sa se vorbeasca mai deschis despre valoarea de piata a artistilor. Proprietarii de galerii erau la fel de faimosi precum pictorii lor cei mai faimosi. Cei de curand imbogatiti dadeau o multime de bani pe lucrarile celor de curand deveniti faimosi; cu totii, oameni de afaceri si artisti, pareau aproape identici, intersanjabili, fiind acoperiti cu aceeasi poleiala a banilor, ca si cand ar fi fost linsi din cap pana in picioare de acelasi caine magic“. Procesul prin care ea insasi depaseste acest blocaj, aceasta fixatie pe ideea implinirii de sine prin castig si achizitie (de statut, de valoare sociala si financiara etc.) este fascinant, ca si povestea, plina de dramatism, a relatiilor dintre acesti prieteni, care, cu o exceptie, raman legati unii de ceilalti o viata intreaga.
Stilul lui Wolitzer combina fin satira, observatiile si analizele subtile cu o aplecare aparte pentru constructii epice care, desi nu propun nimic avangardist, isi conecteaza cititorul la forme de investigatie si de cunoastere autentice, reale, si asta fara dram de tezism. Scena pe care aceasta prozatoare o deschide, in Interesantii, e scena complicata, aglomerata si multiculturala a New York-ului pe cat de sclipitor, pe atat de crud. Dar ochiul ei nu se opreste la descrierea unei lumi, ci invita la interpretarea unor raporturi pe care ea le conserva si le face posibile. Ceea ce prevaleaza e un soi de optimism al perspectivei, care afirma increderea ca exista forme de intelegere capabile sa ne pastreze nealienati de noi insine, „interesati“ de vietile noastre, cu toate ciobiturile lor. Citind doar Interesantii, pot sa afirm, cu toata bucuria unei descoperiri, ca Meg Wolitzer este o scriitoare care merita si notorietatea, si interesul de care se bucura, in Romania inclusiv, mai celebrii ei colegi de generatie americani.
Meg Wolitzer, Interesantii, traducere de Laurentiu Dulman, Editura 3, Colectia „Fiction Connection“, Bucuresti, 2015