Nu merg pentru munci agricole, ca nu ma pricep. Dar dupa o strachina zdravana de bors de gaina si vreo doispe galuste infundate in oala de lut, nimic nu mi se pare mai relaxant decat sa stau la umbra, sorbind vin rosu dintr-o ulcica de lut si sa privesc animalele pe care unchiul le creste, le hraneste, le cafteste si in cele din urma le mananca.
Am ajuns sa observ ca fiecare are personalitate proprie. Nu neaparat cea data de specia din care face parte. Spre exemplu, porcul Ghita pare mult mai smecher decat porcii din anii trecuti. Na, au viata scurta si apuci sa faci comparatii. Ghita gandeste strategic, pentru viitor. Are momentele lui de geniu. Uneori se uita cu atentie in stanga si in dreapta si daca nu se simte privit, da iama in sacii de porumb. Nu se multumeste sa bage botul intr-unul singur. Musca din fiecare, sa-l sparga, dar sa dea impresia ca nu el a facut-o, ci soarecii. Are impresia ca, odata infestati de coltii rozatoarelor, toti sacii aia vor ajunge in troaca lui. A primit recent o binemeritata coada de furca peste spinare. Dar nu pare a se sinchisi, are soricul gros.
Am crezut mult timp ca Liviu este un magar sadea. Dar nu! E catar. Adica rezultatul iubirii vinovate dintre un magar si o iapa. Practic, este mai puternic si mai putin incapatanat decat tac-su’. Are o caruta de dimensiuni medii, cu care matusa cara buruieni, fan si alte verdeturi utile. Dar nu o poti burdusi cu saci de grau, ca nu o poate trage. Asta e drama catarului. Nu e magar, dar niciodata cal. Si e dependent de morcovi. Daca i-l arati, trage ca prostul de caruta aia.
Sacii de grau ii cara calul Victor. Cu faitonul. Bai, are Victor asta un sarm aparte. Se vede pe el ca se crede cal de curse. Tine capul sus, pieptul in fata si parca danseasa cand trece pe ulite. Uneori ar vrea sa o ia la galop. Lucru deloc pe placul unchiului, care, mai ales daca e beat, nu are chef de zdruncinaturi. Si nici sa caute sacii prin sant. Asa ca orice tentativa de sprint este marcata cu o dunga de bici pe cur. Stiu, este ciudat sa bati un cal ca sa mearga mai incet. Dar na, asta este Victor. Uneori nu se poate abtine si, cu pretul unei dureri de buca, incepe sa alerge ca bezmeticul. Recent a calcat pe un bolovan. I s-a inflamat genunchiul. Drama oricarui cal schiop. Unchiul a chemat un vanator sa-l impuste. Matusa, miloasa, i-a bandajat piciorul cu frunze de varza, sperand sa-l salveze.
Victor molfaie varza. Eu mai am vin.