Doi ochi, mai tot timpul rosii de la troscau, trup bine inchegat, de la o copilarie bine hranita, si palarie din aia de fetru verde, specifica locuitorilor din partea de deal a satului. Cei din vale o aveau neagra. Asa iti puteai da seama de la distanta, scrutand colbul ulitei, daca se apropie caruta unui valean sau a unui delean.
Deleanul nostru era special intr-un mod care nu-i facea cinste. In sensul ca era lenes. In toata puterea cuvantului. Adica nu un lenes de ocazie, omul care uneori nu are chef sa faca treaba, cu unul de cariera. Care duce lipsa de actiune la nivel de arta.
Nu doar ca nu avea caruta. Pentru a detine un asemenea atelaj ai nevoie de cal, pe care sa-l hranesti, sa-l teseli, precum si de o oarecare indemanare in a carpi rotile atunci cand se hodorogesc. El nu avea nici macar tabla pe casa. O casa primita mostenire de la bunici, vai de mama ei. Noroc ca se mai gasea cate un vecin care sa-i fixeze gardul din nuiele care cadea la prima adiere de vant.
O nevasta grasa si trei copii erau pe inventarul omului nostru, dovada ca oricat ai fi de lenes, miscarea oscilatorie din bazin nu este chiar o corvoada. Sa umpli burtile lor, asta e alta mancare de peste. Ca, statistic vorbind, nevasta grasa mananca mai mult decat cea slaba. Satisfacerea acestei nevoi l-a transformat pe Marinel intr-un foarte bun crestin, din ziua in care a descoperit ca lumea aduce cantitati consistente de mancare la biserica si o da de pomana. Devenise pomanagiul satului. Nu pierdea nici o inmormantare si nici o pomenire. Si lumea ii dadea cu incredere, fara teama ca munca lor culinara ar putea ajunge in troaca vreunui porc. Care porc?
Pana in ziua in care popa a tinut un discurs despre cat de important este sa inveti omul sa pescuiasca, nu sa-i dai peste. Imediat s-a creat un consens in a nu mai ajuta familia calica cu alimente. La munca!
Bai, venea Craciunul, intelegi? Si omul nostru nu avea de niciunele. Mai mult decat atat, se simtea tradat in propria credinta. Atunci s-a ridicat din genunchi, in mijlocul bisericii. A strigat raspicat ca nu mai are nevoie de o religie care il lasa flamand si ca din acel moment se declara musulman. Stupoareeee. Cum, mai Marinele, dupa toate cate am facut pentru tine, tu vrei sa spurci satul? Da, asta vreau. Sa nu va mai prind in batatura mea! Sa nu mai vad picior de crestin! Huooo! Si cu degetele infipte in falci, slobozi cel mai ostentativ fluierat posibil: pfiuuuuu!
A doua zi a gasit in curte trei porci.