Unea printr-o sageata doua forme geometrice neregulate care, prin conventie, insemnau Siria si Germania. Cu alte cuvinte, Romania nu fusese nicidecum in plan.
Dar cum si Dragos Descalecatorul a descoperit Moldova din pura intamplare, sa o fi gasit si Omar nu era chiar un fapt atat de improbabil. Nu vreau sa zic neaparat ca a ajuns intr-un sat din judetul Vaslui, ca astia au deja destule probleme, nu are rost sa mai radem si noi de ei. Dar, na, daca acolo a ajuns omul, ce sa fac, sa mint?
Grigore Onofrei este un om milos de felul sau. Mai ales ca, de cand a ramas vaduv, cauta alinarea in orice vietate neajutorata care poate fi aciuata in batatura. Avea trei pisici, porcul, un caine schiop, cateva gaini si pe Omar. La inceput prin semne, apoi prin cateva cuvinte stalcite, dar cu multa rabdare, Grigore a ajuns sa-l invete pe sirian mult mai multe cuvinte stalcite.
Omar era harnic, dar nedat pe brazda. De cum a fost primit in curte, a pus mana pe harlet si a inceput sa sape in gradina. Foarte adanc. Trecuse cu mult de nivelul radacinilor de lucerna si ziceai ca vrea sa ajunga la maruntaiele planetei. Dar a dat de apa si s-a oprit. A scos un esantion, l-a mirosit si a incercat sa-i dea foc. Nu era petrol. Nici urmatoarele cinci forari nu au adus aur negru. Grigore avea acum sase fantani, din care a pastrat doua, sa ude gradina. Cu greu, i-a explicat sirianului ca ar fi mult mai util sa sape in lungime si nu in adancime, ca porumbul nu creste in put.
De slanina nu a vrut sub ruptul capului sa se atinga. Apoi, incepand sa rupa limba romana, l-a rugat pe Grigore sa nu se mai simta jignit de atatea refuzuri, dar ei chiar nu consuma rachiu. Vedeti voi, noua nu ne place ca cineva sa ne bea taria, dar cu atat mai mult ne enervam daca ne refuza atunci cand ii turnam in pahar. Natia noastra prezinta paradoxuri la tot pasul.
Grigore nu era betiv notoriu, dar avea o livada mare si un alambic pe masura. Daca ceva ii facea placere lui Omar, era sa stea cu orele si sa se uite la miraculoasa instalatie prin care diavolul isi scurgea spurcaciunea. Uneori bolborosea pe limba lui si ochii ii straluceau, mai vii ca niciodata. Din cand in cand isi ridica bratele si pufnea, de parca ceva pierdea brusc presiune.
— Ce tot spui tu acolo, mai Omare?
— Sbuneam ca daca gineva subara la tine, brietenul meu, rasbunam la tine. Vezi? Bunem un dop la teava asta si vacem bomba cu borhot.