— Il cheama Mitruta.
— Ha? Ptiu, duca-s-ar pe pustia neagra! Vaileeeu, mor!
— Nu tre’ sa mori. Ziceam ca il cheama Mitruta, nu mai striga pe altcineva.
— Da, ai dreptate. Mitica il chema pe mortul de ieri. Dar tu de ce Doamne pazeste te-ai imbracat asa?
— M-au angajat rudele. De obicei sunt ursitoare la cumetrii, dar ocazional mai fac si Moartea.
— Pfff, si ce tre sa faci, sa sperii lumea care vine la priveghi?
— Nu, trebuie doar sa stau in poarta, cu coasa in mana.
— Dar costumatia de unde o ai?
— De la teatru. Acolo joc Vrajitoarea cea Rea. Si pot sa o iau acasa, le spun ca trebuie sa o spal.
— Da’ coasa?
— Coasa e obligatia rudelor mortului sa o asigure. Mie nu mi-ar incapea in lift.
— Stai asa, ca vine cineva. Mitrutaaaaaa, un’ te…… da’ bani le iei, nu?
— O suta pe zi.
— Oho! Mie imi dau saizeci. Crezi ca ar trebui sa cer mai mult?
— La ce tignal ai, ai putea. Numai sa nu mai confunzi mortii.
— Cred ca e de la caldura. Da, vocea ma ajuta. Eu cant si folclor. Nici nu-mi trebuie microfon. Pe bune, ia asculta: Hora mea-i moldoveneasca, maaaaaaaiiii, Mitrutaaaaaaa, un’ te duci tu? De ce nu mi-ai spus ca vine cineva?
— Stai calma, a fugit, s-a speriat de mine. Nu-mi placea fata ei si am agitat putin coasa. Hi, hi!
— Vai, ce nebuna esti!
— Sunt Moartea, nu? Fac ce vreau. Vai, dar ce m-am oparit in pelerina asta. Si nici activitate nu prea este. Mortul asta nu prea avea prieteni.
— Poate vin mai multi spre seara. Pe caldura asta…
— Bine ca-i imbalsamat. Deci nu vrei sa stii ce experiente nasoale am avut. Stateam cu o mana la nas si cu una pe coasa.
— Asta inca nu-i nimic. Si s-a intamplat vreodata sa se scoale mortul?
— Cum sa se scoale?
— Eh, vezi? Stai sa-ti spun. Era una, Vasilica, ceva cu ficatul. Si familia ei era tare pretentioasa, voia sa bocesc de sa se auda pana in capatul satului. Eu zic: a, da? Stati, ca va arata fata. Mai, cand am racnit o dataaaaa… a cazut ceasul de pe perete. Si Vasilica a deschis ochii.
— Nu se poateeee! A inviat?
— Ei, pe dracu. Cica nu stiu ce reflex al mortului, dar oricum a fost de pomina.
— Bravo, fata! Mie mi s-a intamplat o data sa faca unul infarct cand m-a vazut in poarta. Dar cel mai grav a fost cand a inceput un betiv sa ma traga de fusta. Voia sa ma…… intelegi? I-am zis: vezi, ca daca iti trag o coasa in cap, te ia mama dracului! A innebunit lumea, iti zic. Auzi, fata, nu vrei sa luam noi o pauza?
— Ba da. Mai racnesc o data si dam o fuga la bar. Hai, Moarte, sa bem o cafea!