Dincolo de faptul ca Linda/Ricki e vizibil in pozitie masculina – fostul sot, interpretat de Kevin Kline, e un burghez moale, dovada ca a ramas cu puii –, filmul lui Jonathan Demme nu are prea multe de spus in primul rand pentru ca scenarista Diablo Cody e nesigura de publicul tinta. Tricotaresele, fanii lui Meryl Streep, iubitorii de cover-uri rock sau spectatorii vitriolanti carora le place tot ce e impotriva curentului? Incercand sa impace pe toata lumea, povestea femeii care plateste scump pretul libertatii devine un montaj de momente in care Streep, aratand ca o vrajitoare, incearca sa se introduca in viata familiei si de mult prea multe momente muzicale in care Streep, cu vocea ei nepotrivita, interpreteaza piese celebre convinsa ca suna cel putin la fel de bine ca Lita Ford. Daca filmul poate fi urmarit cu relativa atentie pana la final asta se datoreaza exclusiv interpretilor, de aici unele secvente reusite. Kevin Kline pare sa se amuze la nebunie de postura de cap de familie feminizat, in vreme ce Mamie Grummer (fiica reala a lui Meryl Streep) aduce personajului depresivei o incordare care e in acelasi timp comica si tragica. Sebastian Stan, care in ultimii doi ani a fost tot mai vizibil la Hollywood, il joaca pe unul dintre fiii Lindei, iar aerul sau de baiat de treaba da si mai multa caldura unui personaj gandit sa fie cald cu mama ingrata. Descoperirea propriei linisti sufletesti odata cu reluarea legaturii cu familia si acceptarea limitelor care nu pot fi depasite (fiecare are viata lui), ii da Lindei posibilitatea sa faca un final apoteotic acestei povesti.?Si ce final! Toate ingredintele corectitudinii politice danseaza in jurul tortului de nunta: fiul gay cu iubitul (Linda si-a rezolvat homofobia), fostul sot cu actuala sotie de culoare (Linda facuse intr-un concert, la inceputul filmului niste afirmatii rasiste despre Obama), fiica stigmatizata de divort, deci venita singura la nunta, s.a.m.d., s.a.m.d.
In acest timp…
…un grup marisor de alpinisti, printre care jurnalistul Jon Krakauer (care mai tarziu va povesti aventura in Into Thin Air) pleaca sa cucereasca Everestul. E 10 mai 1996. Opt dintre ei nu se mai intorc. Islandezul Baltasar Kormákur (care a filmat acasa, in Italia si in Nepal), face un film barbatesc si sportiv in care e preocupat mai mult de veridicitatea scenelor de pe munte decat de naratiune. Nici nu incearca in mai mult de doua scene sa inteleaga ce-i motiveaza pe acesti oameni sa-si riste viata (Mai bine!). Sunt si multe personaje.?Si se poate intampla ca atunci cand cineva spune cu voce pierita: „Scott nu s-a intors“, sa te intrebi „Care Scott?“. Fiind multe personaje si multi actori de prestigiu, fiecare joaca putin si e uitat in restul timpului. Everest e un film muncit, dar nu e unul memorabil decat poate pentru actori – caci efortul fizic a fost mai mare decat la alte filme. Mi-e teama ca pentru grosul spectatorilor e doar un disaster movie, adica un film spectaculos care e translat cu greu in real. Chiar daca, coincidenta, in sala se da drumul la aerul conditionat taman cand incepe furtuna.
Ricki and the Flash, de Jonathan Demme. Cu: Meryl Streep, Kevin Kline, Mamie Grummer, Sebastian Stan
Everest, de Baltasar Kormákur. Cu: Jason Clarke, Josh Brolin, John Hawkes, Robin Wright, Emily Watson, Keira Knightley, Sam Worthington, Jake Gyllenhaal