Lansat cu o luna in urma, Legend este un mare succes in Marea Britanie, iar filmul cu Johnny Depp atrage si el foarte tare atentia. Ceea ce, spune „BBC News“, arata inca o data ca filmele cu gangsteri continua sa exercite o stranie fascinatie asupra publicului, iar productiile clasice, precum trilogia Nasul, Baieti buni, Ingeri cu fete murdare, Scarface (ambele versiuni) sau Incoruptibilii, continua sa apara permanent pe listele cu filme favorite.
Filmele cu gangsteri sunt foarte vechi – prima productie de gen pare sa fi fost The Musketeers of Pig Alley, realizata de reputatul D.W. Griffith in 1912, in SUA, in vreme ce un criminal fictiv precum Fantomas aducea publicul in sali, in aceeasi perioada, in Europa.
Hollywood-ul, reflectand perioada, a dat importanta mare acestui gen, inca de la inceputurile sale. Filmele din anii 1910-1920 au fost blamate de multi ca productii care „glamour“-izau crima, o faceau seducatoare. Codul de productie Hayes, creat in anii ’20 pentru a impune o anumita conduita morala a filmelor hollywoodiene, decreta negru pe alb ca „simpatia publicului nu trebuie sa fie niciodata de partea crimei, a delictelor, a raului si pacatelor“. Asta a dus la o abordare destul de ipocrita a problemei, cu titluri care blamau crima, dar cu personaje facinante pentru public care reflectau fascinatia reala a epocii pentru superstaruri, ale crimei, precum Al Capone.
Robert Bieber si Robert Kelly, profesori universitari americani, sunt de parere ca gangsterismul in cultura populara a epocii este o paralela a Visului american, prezentand fantasma celor saraci care reusesc sa ajunga pe o pozitie inalta in societate prin mijloace ilegale. Un soi de luptatori de clasa, criminali.
David Wilson, profesor de criminologie la Birmingham City University, citat de BBC, nu este de acord cu aceasta idee. „Nimeni nu ar vrea sa faca un film despre Bernard Hogan-Howe, comisar al Politiei Metropolitane, care provine si el dintr-un mediu sarac si care a ajuns unde a ajuns prin propriile lui merite. Baietii buni au ceva care nu rezoneaza cu spectatorii de filme. Acesti eroi nu isi asuma riscuri sau comportamente care sa nu fie sanctionate de propriul lor compas moral.“
Wilson crede ca gangsterii cinematografici fascineaza fiindca ei ilustreaza anume aspiratii. „In sensul in care ei par ca pot face orice“, spune profesorul. „Isi asuma riscuri pe care noi nu ni le-am asuma in viata reala. De cele mai multe ori ei sunt interpretati de actori chipesi si populari. Arata cool. Se imbraca elegant.“
De multe ori, crede Wilson, filmele cu gangsteri mizeaza si pe nostalgia unei anume epoci. In cazul lui Legend, fratii Kray au domnit in anii ’60, in decada swinging a Londrei, se amestecau cu politicieni si celebritati ale epocii.
Dupa caderea codului Hays, in anii ’60, moralitatea si filmele cu gangsteri au avut o relatie foarte ambigua. „Spectatorii se asteapta ca gangsterii sa moara sau sa ajunga la inchisoare la final, dar acesti baieti rai sunt vazuti mai degraba ca victime ale imprejurarilor decat ca psihopati sau criminali“, spun Bieber si Kelly. Cel mai bun exemplu este Michael Corleone, eroul trilogiei Nasul, despre care interpretul sau, Al Pacino, spunea: „Nu-l vad ca pe un gangster. Cred ca puterea lui reala era calitatea lui enigmatica“.
In cazul gangsterilor bazati pe persoane reale, asa cum sunt cei din Legend sau Black Mass, regizorii trebuie sa realizeze un echilibru fragil intre faptele reale si divertisment. Dar, chiar si asa, imaginea care rezulta in filme continua sa fie mai fascinanta pentru spectatori decat adevarul real al existentei acestora.
Lumea gangsterilor in film continua sa aiba o anume doza de romantism si stralucire. De multe ori, ei sunt prezentati ca avand personalitati fascinante, precum Al Capone in Incoruptibilii. Mai exista si acel deformat „cod al onoarei“, practicat de ei in povestile cinematografice.
Dar, spune BBC, realitatea oribila a lumii lor violente socheaza chiar si in contextul unui film ai carui eroi sunt.
„De fapt, ii vezi pe acesti oameni de la o distanta confortabila“, apreciaza jurnalistul Antony Earnshaw. „Spectatorii nu au chef sa vada adevarul faptelor oribile pe care le-au comis aceste personaje. Daca il prezinti intr-un film, publicul resimte repulsie. Publicul vrea sa creada intr-o legenda, nu in adevar. Fiindca, daca n-ai trait in anii ’60, cum ai putea sti cum au fost in realitate fratii Kray?“
Autorul articolului aminteste de o scena din Baieti buni (de la a carui premiera s-au implinit exact 25 de ani) in care Joe Pesci omoara un om pentru ca acesta nu i-ar fi aratat „respect“.
„Mentalitatea asta, modul in care un gangster poate actiona in aceasta maniera, ma ingrozeste“, spune Earnshaw. „Nu trebuie sa crezi niciodata ca astfel de oameni iti pot fi prieteni.“