– Fragment –
In fiecare seara, Bella adormea cu ochii la statueta. Cand se trezea, era primul lucru la care se uita. Privind-o, se simtea implinita, bucuroasa, multumita de viata. La scoala invata mai bine, lua note mai mari, era mai hotarata si mai organizata. Se oferea sa spele farfuriile fara sa-i mai raspunda obraznic mamei. Giorgio nu intelegea aceasta pasiune a fiicei lui si era de parere ca e o toana trecatoare, cum se dovedise in atatea alte cazuri. Dar nici devotiunea ei fata de statueta, nici interesul fata de arta, nici hotararea si nici simtul disciplinei de curand dobandite nu au slabit cu trecerea timpului.
La un moment dat, Aar i-a cumparat un aparat foto Polaroid. Bella se apucase si sa deseneze, reproducand in creion sculptura vazuta din diverse unghiuri. A inceput s-o fotografieze cu Polaroidul, iar si iar, parca era posedata. Intr-o zi, Aar a intrat la ea in camera in timp ce lucra. Era nespalata, transpirata si toata camera parea intoarsa cu susul in jos. Era atat de concentrata cand lucra, ca nu mai vedea nimic in jur, parca ar fi fost pe alta lume. Atunci s-a gandit Aar pentru prima oara ca, daca ar fi ajutata, Bella ar putea sa se faca fotografa.
Pasul urmator a fost sa-i cumpere un aparat de fotografiat compact ieftin si, curand, Bella a inceput sa invete de ce fel de aparat are nevoie ca sa obtina efectele dorite. Cand nu si-au mai putut permite sa plateasca developatul noianului de fotografii pe care le facea, Giorgio a prezentat-o unui coleg italian care a invatat-o cum sa-si developeze singura negativele si a ajutat-o sa-si aranjeze o camera obscura intr-un dulap. Giorgio a platit pentru toate materialele necesare drept cadou de ziua ei, cand a implinit doisprezece ani.
Ca sa nu mai depinda de altii, Bella a inceput sa faca fotografii la nunti si alte evenimente. A fotografiat grupuri galagioase de petrecareti, mai intai fara sa ceara bani, pana si-a facut mana. Dupa care a invatat sa faca portrete in aer liber, fiindca nu avea un studio al ei. A bagat de seama ca, atunci cand oamenii pozau pentru un portret, iesea la iveala o alta identitate, diferita de cea pe care si-ar fi dorit sa o arate celorlalti. Bella a descoperit ca, cu cat amana mai mult momentul cand apasa pe butonul aparatului, cu atat mai evident devenea acel sine ascuns. S-a invatat sa astepte pana cand acest sine, tainuit, dar autentic, iese la suprafata, dupa ce persoana fotografiata incepea sa se fataie pe loc, pierzandu-si rabdarea.
Inca de cand era copil, Bella a vrut sa scape de constrangerile impuse de parinti si de santajul lor sentimental; era hotarata sa-si croiasca propriul drum in viata, muncind pe branci si remarcandu-se in orice profesie si-ar fi ales. La varsta de optsprezece ani, Bella s-a angajat ca asistenta a unui fotograf, prieten cu iubitul ei napolitan, facandu-si astfel ucenicia. Si, fiindca Fiori era gata sa-i cumpere aparatele scumpe de care avea nevoie, a putut sa se dedice vocatiei pe care si-o descoperise.
Cu toate ca acum cunostea succesul, Bella nu era multumita de barbatii cu care se vedea. Nu fusese niciodata o mancacioasa, nu avusese niciodata mai mult de patruzeci si cinci de kilograme, drept care talia ei era atat de subtire, incat primul ei iubit, cameramanul napolitan, a comparat-o cu un copil de pripas, care avea nevoie sa fie ingrasat. Bellei i-a venit in minte imaginea unei juninci indopate ca sa poata fi vanduta la pretul cel mai bun, drept care i-a aratat baiatului usa, nu inainte ca el sa-si verse focul acuzand-o ca intretine o relatie de-a dreptul incestuoasa cu fratele ei, al carui nume il pomenea de cate ori se ivea prilejul. Bella i-a raspuns furioasa:
— Nu esti nici pe departe atat de bun, de dragut, de atent si nici macar atat de amuzant cum e el. Asa ca, valea!
Multi barbati umblau dupa ea, insa nici unul nu parea s-o multumeasca. Cu timpul, a descoperit, intai fara sa-i vina sa creada, apoi amuzandu-se, ca nu devenea geloasa daca barbatul cu care era se uita la alte femei sau le facea curte cu ea de fata, zicandu-si ca nici barbatii, nici femeile la care se uitau nu erau persoane indeajuns de importante ca sa merite sa fie geloasa ori dezamagita din cauza lor. S-a hotarat ca va avea trei iubiti: unul foarte, foarte chipes; altul (cu care va avea cel putin un copil) foarte, foarte inteligent; iar al treilea sa fie un armasar, un partener bine dotat cu care sa-i placa sa faca sex. Incet, incet, visul a devenit realitate.
Ngulu Baiat-Frumos a fost primul. Bella l-a cunoscut in timpul unuia dintre primele ei contracte ca liber-profesionist, cand a fost angajata sa fotografieze manechine si animale in Kenya, pentru o casa de moda cu legaturi in Italia. Ngulu se mutase din satucul lui natal, aflat langa granita cu Tanzania, ca sa studieze sociologia la Universitatea din Nairobi. Lucra cu jumatate de norma ca manechin sa aiba cu ce sa-si plateasca studiile. Daca i-ai fi intrebat, nici el, nici Bella n-ar fi stiut sa spuna care din ei s-a indragostit primul de celalalt; fiecare sustinea ca el a fost primul, atat de mare a fost atractia la prima vedere.
Pasiunii pentru sculptura ii datoreaza intalnirea cu Humboldt, intr-o galerie de arta din Toronto, unde Bella se dusese sa-si vada mama si fratele. Sculptor de succes, cetatean brazilian de origine africana, Humboldt locuia la Rio si calatorea prin lume tot atat de mult ca Bella. A devenit al doilea iubit al ei si, de data asta, sexul era la inaltime. In zilele acelea altceva nu prea mai conta, si nici unul dintre ei nu avea chef sa se angajeze intr-o relatie de durata. De atunci se intalnesc dupa cum le permit agendele, in hoteluri din diverse orase, pentru cate o saptamana sau chiar o zi.
La cinci ani dupa ce incepuse aceasta a doua relatie, Bella se afla la New York, unde a asistat la o prelegere cu titlul „Calendarul sistemului solar african“, tinuta de Cisse Drahme, renumitul filosof malian. La finalul prelegerii, a fost invitata sa se alature unui grup de cunoscuti la bar, dupa care au ajuns sa ia cina in doi si, in sfarsit, sa-si descopere o inrudire a spiritelor ce inflorea de mai bine de zece ani. Si asa si-a implinit Bella visul de-a avea trei iubiti.
In mod normal, oricare din ei ar lasa totul balta si s-ar duce sa se intalneasca cu ea cand e chemat. Bella are cheile de la casele sau apartamentele lor, poate veni si pleca dupa voie, in timp ce nici unul din ei nu stie adresa ei exacta. Nu stiu decat ca locuieste la Roma. Situatia i-a convenit de minune Bellei. N-a fost nevoita nici sa-si restranga viata sexuala, nici sa-si limiteze ambitiile profesionale. Insa acum lucrurile s-au schimbat.
CARTEA
Romanul Ascuns la vedere o are in centru pe Bella, o fotografa renumita, de origine somaleza, care traieste la Roma. Nenorocirea face ca fratele ei vitreg, Aar, functionar ONU, sa fie omorat de extremistii din Mogadishu intr-un atentat cu bomba, lasand in urma doi copii adolescenti. Cum Bella este cea mai apropiata ruda, ea devine tutorele lor legal si se stabileste impreuna cu copiii la Nairobi, renuntand la calatoriile prin lumea intreaga si la stilul ei de viata occidental. Ca si cum noile responsabilitati si schimbari din viata ei n-ar fi suficiente, Bella descopera ca trebuie sa lupte pentru a pastra copiii, cand mama lor naturala – care isi parasise familia cu multi ani in urma – revine cerandu-si drepturile.
AUTORUL
NURUDDIN FARAH (n. 1945, in Somalia) este romancier, dramaturg si autor a numeroase eseuri polemice. Intre 1969 si 1972 lucreaza la primele transliterari ale dialectelor somaleze in alfabetul latin. Primul sau roman, From a Crooked Rib (1970), ii aduce Premiul International Neustadt pentru Literatura. Intre 1979 si 1983, publica trilogia Variatiuni pe tema unei dictaturi africane, despre un grup clandestin care lupta impotriva dictaturii militare a lui Siad Barre – These are Sweet and Sour Milk (1979), Sardines (1981) si Close Sesame (1983). In prezent este profesor invitat la Bard College.