Cum ai ajuns la aceasta poveste si ce a rezonat din tine cu destinul lui Adam Jacek Winkler?
In 2010, participam la trainingul de productie EAVE. Pe atunci lucram la Crulic – Drumul spre dincolo. Din grupa facea parte si Benedicte Thomas de la Arizona Productions, care e o prietena a familiei Winkler. Asa am aflat de istoria lui. La vremea respectiva cautam un personaj, un soi de Don Quijote care sa vrea „intr-un vis nebunesc de cavaler“ sa fie erou, sa schimbe singur lumea. Doream sa fac o trilogie centrata pe eroism si, daca Crulic isi daduse viata pentru adevarul lui si devenise inconstient erou, acum cautam pe cineva care sa vrea, sa isi propuna sa fie erou. Adam Jacek Winkler era un personaj romantic, un cavaler esuat in secolul XX care voia sa dea un sens existentei sale prin lupta cu dragonul rosu, bolsevismul. Desigur ca exista si vis, poezie, aventura, nebunie, burlesc si ridicol in povestea lui.
Cat de greu ti-a fost ca regizor strain sa-i convingi pe polonezi sa-ti dea bani si pe familia lui Winkler sa-si dea acordul?
In Polonia am castigat foarte multe premii cu filmul Crulic, chiar si in competitiile lor nationale, asa ca pentru Muntele magic am primit cu foarte multa usurinta toate finantarile posibile. Sunt admirata si respectata acolo. In plus, proiectul vorbea despre un personaj polonez necunoscut in Polonia. Cu familia lui Adam Jacek Winkler am avut o perioada de tratative de un an de zile pana am convenit o lista de trasaturi ale lui care trebuiau respectate in film. Cerinta mea era ca mai apoi interventia familiei sa fie limitata. Nu doream un film care sa satisfaca doar familia si care sa imi sablonizeze sau idealizeze personajul. Au vizionat filmul dupa ce a fost terminat.
Ce te atrage la acest gen de docudrame animate?
Ma atrage libertatea pe care ti-o da animatia aditionata unei povesti de viata reala. Din acest mix iese o suprarealitate unica, foarte arty, dar si foarte adevarata in sensul profund al cuvantului. Pot de asemenea sa experimentez, sa tentez limitele limbajului cinematografic intr-un mod in care nici un gen cinematografic nu-mi permite.
Mi se pare ca Muntele magic a fost mult mai amplu ca productie fata de Crulic – mai multi oameni implicati, o logistica mai complicata. Cum ai reusit sa tii totul in frau?
Cred ca dificultatea acestui proiect a constat in numarul de oameni implicati si care nu erau coordonati intre ei, ca intr-o piramida, ci erau legati direct doar de mine. A fost complicat – poate ca nu voi mai incerca lucruri asa complicate in viitor, dar m-am adaptat unei situatii de fapt: in Romania nu exista un singur studio care sa poata duce filmul (care era mai complicat ca animatie decat Crulic), si nu erau nici banii necesari pentru a face toata animatia aici.
Ce presupune o productie atat de complicata cu mai multi coproducatori si mai multe firme de animatie? Cum poate distorsiona planurile regizorului?
Coproducatorii sunt necesari pentru acest tip de proiect – erau mai multe teritorii implicate, o poveste internationala… Fara ei nu as fi reusit sa fac filmul. E, insa, o provocare sa reusesti sa-i faci sa te inteleaga, sa inteleaga nevoile filmului, sa gestioneze apoi artistic vorbind filmul, in teritoriul lor si cu echipa angajata de ei. Consider ca aceasta colaborare cu diferite nationalitati e un castig al filmului. Solicita un mai mare efort din partea mea, o comunicare sustinuta pe multe planuri, simultan in multe locuri, dar daca cu incapatanare si constanta reusesc sa transmit lucrurile importante, proiectul castiga. Am avut norocul unor coproducatori care ma admirau si care tineau cont de parerea mea.
De asemenea, cum nu aveam in Romania un studio suficient de mare care sa preia filmul si cum fiecare studio, Abis si DSG, avea un alt tip de abordare a lucrului si alt tip de sensibilitate, am incercat sa-i folosesc cunoscandu-i pe fiecare pentru ce erau mai buni. E mai mult de lucru, mai mult de comunicat, mai mult de armonizat – am si spus ca mi-am dat masterul in psihoterapie cu acest film. Ce vrei mai complicat decat un art director bulgar cu cetatenie canadiana (Theodor Ushev) si trei animatori sefi – doi romani si unul polonez (Sergiu Negulici, Dan Panaitescu, Tomek Ducki) – care au preluat continuand fiecare pe felia lui look-ul filmului, dar nici unul nu vorbea cu celalalt, ci comunicau doar prin mine si prin Raluca Popa (asistenta lui Ushev, responsabila si de background-uri)?
Pe linie directa, filmul are drept corespondent in literatura romanul Don Quijote
Care au fost cele mai mari provocari pe care le-ai avut?
Prima provocare a fost calatoria in Afganistan. Am fost doua saptamani la Kabul si in Muntii Panjshir, intr-o lume complet necunoscuta. Dincolo de dificultatea si de riscul implicat, a fost o experienta minunata. Cred ca pentru fiecare film trebuie sa fac lucruri care nu sunt la indemana oricui, trebuie sa merg mai departe decat pare normal. Si, cand iti propui si iti doresti asta, cand reusesti sa treci peste propria-ti frica, atunci lucrurile se intampla firesc si primesti ajutor ca sa duci totul cu bine la capat.
O alta provocare, de ordin artistic, a fost sa dau si putina emotie filmului. Un aventurier, un cerebral e un personaj care nu emotioneaza. Singura, relatia cu fiica lui putea aduce o implicare mai afectiva.
De ce ai folosit atat de multe tehnici – de la desen in creion si pictura pana la colaj si animatie in 3D? Nu te-ai temut ca, incercand sa combati monotonia, riscai un film prea eclectic?
Pe linie directa, filmul are drept corespondent in literatura romanul Don Quijote / El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha. In scrierea scenariului am incercat sa adun aceleasi ingrediente pe care le gasim in romanul lui Cervantes – epicul si liricul, tragicul si comicul. Fiecare stil corespunde unui moment. E un mod de-a povesti folosit de Cervantes, dar si de povestile afgane. Da, exista riscul de a obosi spectatorul care e obisnuit cu o stilistica unitara de la inceputul si pana la sfarsitul filmului, dar mi l-am asumat pentru ca mi s-a parut cel mai adecvat povestii.
A fost greu sa-i convingi pe Jean-Marc Barr si Jerzy Radziwilowicz sa faca vocile eroului pentru variantele in engleza, respectiv poloneza?
Pe Jean-Marc Barr l-am contactat prin e-mail si m-am intalnit pe urma cu el la un festival. I-a placut foarte mult proiectul – personajul, de asemenea. Imi era teama ca nu va avea aceleasi repere, ca nu va intelege un personaj polonez, anti-bolsevic, anarhist si cu umor, dar el este un artist care iubeste lucrurile diferite si provocatoare, si a fost o placere sa lucrez cu el.
Jerzy Radziwilowicz a fost contactat de coproducatoarea poloneza. Am lucrat cu el trei zile pentru inregistrarea de voce din Polonia. El desigur ca intelegea nuantele poloneze ale personajului, dar pentru mine provocarea a fost sa nuantez tonuri intr-o limba pe care nu o cunosteam. Ceea ce pot sa-ti spun este ca in orice limba, cum eu stiam deja textul pe dinafara (deci stiam continutul), poti sa-ti dai seama de adevarul tonului. Altfel spus, adevarul trece dincolo de limbaj.
Alexander Balanescu a facut muzica dupa ce a vazut intreg filmul?
Am vrut sa lucrez cu Alexandru Balanescu la acest proiect cunoscandu-l foarte bine si crezand in capacitatea lui de a lega teritorii muzicale in mod atat de original si de unic. E un artist adevarat, iar pentru mine muzica de film e foarte importanta, foarte aproape de esenta metafizica, de sufletul filmului.
Am discutat cu el despre cele doua teme muzicale principale – tema personajului si tema mortii – pe care doream sa le utilizez in film. Apoi el a venit cu propuneri pentru aceste teme si am discutat pana am ajuns la ce doream. Apoi i-am dat filmul si lista precisa a plasarii muzicii in film, cu indicatiile pentru registrul fiecarei teme (indicatii de tipul: jucausa, metafizica, dramatica, reflectata in astral s.a.m.d.). Alex a inregistrat la Londra, organizand el totul cu muzicieni cunoscuti de el, si ne-a trimis apoi muzica la Cracovia pentru a o monta in studio. Odata adaugata imaginii, ea a devenit un element esential al filmului.
Elogiile din „Variety“ sunt bune doar pentru mediul nostru profesional
Muntele magice foarte bine primit in afara. Am citit, de pilda, o cronica foarte elogioasa in „Variety“. Cat ajuta aceste ecouri ca filmul sa se vanda? Faptul ca e o docudrama animata e un avantaj sau un handicap pentru distributie?
Docudrama animata nu e un hit comercial, ca orice gen hibrid si ca orice documentar sau ca orice animatie care nu e destinata copiilor. Elogiile din „Variety“ sunt bune doar pentru mediul nostru profesional. Filmul va fi distribuit in sali in Franta si Polonia, si apoi mai vedem cine se va incumeta la o distributie art house. Crulic a fost distribuit in toata Europa, dar cu foarte putine sali in fiecare tara. In festivaluri, interesul pentru el este evident si aici trebuie de obicei sa hotarasc la care festival acceptam sa facem premiera in teritoriul fiecarei tari.
Esti in dezvoltare cu inca o animatie care va intregi o trilogie despre eroism. Despre cine va fi vorba acum?
Sunt intr-un stadiu incipient cu acest proiect. Nu am inca drepturile sa-l fac, deci nu pot spune foarte multe, e in stadiul de intentie. Astept intai sa am drepturile pentru personaj si apoi voi demara scenariul. Toate la timpul lor, cum se spune.
Am, in schimb, alte proiecte intr-un stadiu mai avansat – unul de fictiune pe care il filmez acum si un altul de animatie, pentru copii de data asta, o poveste inspirata din realitate. Anul trecut am salvat o catelusa de pe strada si de aici a iesit un scenariu.
Pana una-alta, intri in filmari in 5 octombrie cu un film cu actori, unul foarte personal.
Fac acum un film doar cu actori, cel mai curat stilistic film din tot ce am facut pana acum. Povestea e centrata pe relatia fiu-tata. Provocarea acestei relatii apare in momentul in care ea trebuie sa se implineasca in absenta, sub aripa unei morti violente, tatal murind intr-un accident absurd, dintr-o cazatura pe scari. Scenariul, ca toate scenariile mele de pana acum, e partial inspirat din realitate.
Nu ai cumva senzatia ca esti mai apreciata in strainatate decat in Romania?
Da, bineinteles. In Romania nici de Crulic nu s-au stiut prea multe. Filmul a luat 35 de premii internationale si a fost invitat in aproape 180 de festivaluri. In anul in care Romania a avut doua filme la Berlin, plus alte doua lungmetraje si un scurtmetraj la Cannes, cu premii in amandoua partile, filmul meu, care abordeaza un gen hibrid si porneste in doua festivaluri, Annecy si Karlovy Vary, cu o Mentiune Speciala in palmeresul oficial de la Karlovy Vary si care are deja 20 de selectii in festivaluri, pare ca trece neobservat in mediul nostru profesional. Poate pentru ca e animatie?, ma intreb eu.
Muntele magic, de Anca Damian
Scenariu: Anca Damian si Anna Winkler.
Montaj: Ion Ioachim Stroe. Animatia: Theodore Ushev, Sergiu Negulici, Raluca Popa, Dan Panaitescu, Tomek Ducki.
Muzica originala: Alexandru Balanescu.
Voci: Christophe Miossec (pentru versiunea franceza), Jean-Marc Barr (engleza), Jerzy Radziwilowicz (poloneza).
Coproductie Romania (Aparte Film), Franta (Arizona Production), Polonia (Filmograf).
FOTO 1: www.cinemagia.ro
Galerie foto
